„Teologie Apologetică ortodoxă”
Ivan Mihailovici Andreev
Editura Sophia, Bucureşti,2003
Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse
de părintele Serafim Rose
2. Tinereţea necoaptă
Ivan Mihailovici Andreevski (Andreev fiind pseudonimul său literar) s-a născut pe 14 martie 1894[1], din părinţi înstăriţi, în oraşul Sankt Petersburg, unde a şi urmat şcoala primară. A avut cel puţin un frate şi o soră (poeta Maria Şkapskaia). Este limpede faptul că a fost crescut în evlavia ortodoxă (de două ori s-a întâlnit cu Sfântul Ioan de Kronstadt), dar în adolescenţa târzie a intrat într-o perioadă de „revoltă”. Concepţia sa, la încheierea şcolii secundare, poate fi observată în următoarea relatare a unei persoane care l-a cunoscut atunci, doctorul Nicolae Sergheev (scrisoare personală, din 7 februarie 1977).
„Ivan Mihailovici a venit în clasa a şasea la Liceul Vvedenski între anii 1911-1912; unde fusese înainte de asta nu ştiu. S-a aşezat la două locuri distanţă de mine; era un elev destul de bun… Am cântat în corul bisericii noastre, dar nu l-am văzut niciodată pe I.M. în biserică. În clasa a şaptea, parcă prin noiembrie 1912, am fost cu toţii uluiţi când am aflat din ziare că un grup revoluţionar fusese descoperit în şcoala noastră şi în Liceul Wideman. Din grup făcea parte I.M. şi un elev dintr-o clasă mai mare. În camera celui din urmă fuseseră găsite proclamaţii şi o maşină şapirografică (acest elev s-a sinucis). După aceasta nu l-am mai văzut pe I.M. în liceu. Pot să scriu doar ce s-a spus: a fost un proces; membrii grupului au fost luaţi sub protecţia milionarului Shact şi trimişi să studieze în Elveţia”.
De aceea, începutul căii spirituale şi intelectuale ale lui Andreev este clar: era un tânăr neevlavios şi un revoluţionar extrem de serios, cum erau şi alţii în Rusia, la începutul secolului al XX-lea.
Se pare că şi-a terminat studiile în Elveţia, iar apoi auzim de el la Paris. „În 1914, eram tânăr student al Universităţii din Sorbona şi aveam dreptul să asist la prelegerile de la College de France. Acolo i-am ascultat pe Lalande şi pe Bergson”. A asistat şi la prelegerile lui Emile Durkheim, Levy – Bruel şi alţi filosofi şi oameni de ştiinţă importanţi din acea vreme şi şi-a terminat studiile în cadrul Facultăţii de Filozofie de la Universitatea din Sorbona. Cel mai mult s-a aflat sub influenţa lui Bergson: „Bergson conferenţia cu inspiraţie, improviza, gândea cu voce tare, crea de la catedră şi stăpânea minţile tinerei generaţii, mai ales a ruşilor. Eu mă aflam printre aceştia.”
[1] A fost numit după unul dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia şi a fost foarte mândru de acest lucru. A purtat în mod conştient şi cu vrednicie numele unui martir.
Cuviosul Seraphim Rose 