Cuviosul Seraphim Rose

Septembrie 22, 2008

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse (2)

„Teologie Apologetică ortodoxă”

Ivan Mihailovici Andreev

Editura Sophia, Bucureşti,2003

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse

de părintele Serafim Rose

2. Tinereţea necoaptă

Ivan Mihailovici Andreevski (Andreev fiind pseudonimul său literar) s-a născut pe 14 martie 1894[1], din părinţi înstăriţi, în oraşul Sankt Petersburg, unde a şi urmat şcoala primară. A avut cel puţin un frate şi o soră (poeta Maria Şkapskaia). Este limpede faptul că a fost crescut în evlavia ortodoxă (de două ori s-a întâlnit cu Sfântul Ioan de Kronstadt), dar în adolescenţa târzie a intrat într-o perioadă de „revoltă”. Concepţia sa, la încheierea şcolii secundare, poate fi observată în următoarea relatare a unei persoane care l-a cunoscut atunci, doctorul Nicolae Sergheev (scrisoare personală, din 7 februarie 1977).

„Ivan Mihailovici a venit în clasa a şasea la Liceul Vvedenski între anii 1911-1912; unde fusese  înainte de asta nu ştiu. S-a aşezat la două locuri distanţă de mine; era un elev destul de bun… Am cântat în corul bisericii noastre, dar nu l-am văzut  niciodată pe I.M. în biserică. În clasa a şaptea, parcă prin noiembrie 1912, am fost cu toţii uluiţi când am aflat din ziare că un grup revoluţionar fusese descoperit în şcoala noastră şi în Liceul Wideman. Din grup făcea parte  I.M. şi un elev dintr-o clasă mai mare. În camera celui din urmă fuseseră găsite proclamaţii şi o maşină şapirografică (acest elev s-a sinucis). După aceasta nu l-am mai văzut pe I.M. în liceu. Pot să scriu doar ce s-a spus: a fost un proces; membrii grupului au fost luaţi sub protecţia milionarului Shact şi trimişi să studieze în Elveţia”.

De aceea, începutul căii spirituale şi intelectuale ale lui Andreev este clar: era un tânăr neevlavios şi un revoluţionar extrem de serios, cum erau şi alţii în Rusia, la începutul secolului al XX-lea.

Se pare că şi-a terminat studiile în Elveţia, iar apoi auzim de el la Paris. „În 1914, eram tânăr student al Universităţii din Sorbona şi aveam dreptul să asist la prelegerile de la College de France. Acolo i-am ascultat pe Lalande şi pe Bergson”. A asistat şi la prelegerile lui Emile Durkheim, Levy – Bruel şi alţi filosofi şi oameni de ştiinţă importanţi din acea vreme şi şi-a terminat studiile în cadrul Facultăţii de Filozofie de la Universitatea din Sorbona. Cel mai mult s-a aflat sub influenţa lui Bergson: „Bergson conferenţia cu inspiraţie, improviza, gândea cu voce tare, crea de la catedră şi stăpânea minţile tinerei generaţii, mai ales a ruşilor. Eu mă aflam printre aceştia.”


[1] A fost numit după unul dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia şi a fost foarte mândru de acest lucru. A purtat în mod conştient şi cu vrednicie numele unui martir.

Septembrie 20, 2008

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse (1)

„Teologie Apologetică ortodoxă”

Ivan Mihailovici Andreev

Editura Sophia, Bucureşti,2003

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse

de părintele Serafim Rose

1. Intelectualitatea rusă

În zorii secolului al XX-lea, clasa intelectuală rusă – intelectualitatea – rătăcise departe de rădă­cinile creştin ortodoxe ale vieţii tradiţionale ruse. începuturile promiţătoare de la jumătatea secolu­lui al XX-lea ale unei filosofii adevărate, capabile să înfrunte provocarea ideilor apusene, (Kireevski, Homiakov) au avut puţini adepţi. Cu câteva excepţii (cum este Constantin Leontiev), intelec­tualitatea rusă din a doua jumătate a secolului al XX-lea s-a îndepărtat foarte mult de Biserica Ortodoxă, întorcându-se  din ce în ce mai mult spre ideile revoluţionare apusene, ce au culminat cu materialismul şi marxismul. Reacţia firească îm­potriva acestui materialism de la finele secolului al XX-lea nu a luat o formă ortodoxă. Puternica filozofie religioasă a lui Vladimir Soloviov i-a determinat pe mulţi să se întoarcă la o religie de clasă – dar la o religie „liberă” şi nu la ortodoxia tradiţiei ruse şi bizantine. Prin urmare, „renaşterea” religioasă rusă a începutului de secol XX a fost străină de Ortodoxie; a fost un curent al „liberei gândiri” religioase, care a pregătit terenul pentru „reconstrucţie” în Rusia şi pentru „liberalism” religios în diasporă.

(more…)

Martie 5, 2008

Ştiinţa şi Sfinţii Părinţi – Ştiinţa şi filosofia creştină


Cuv. Seraphim Rose
Din „Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”
Editura Sophia, Bucureşti, 2006

2. Ştiinţa şi filosofia creştină

Filosoful rus Ivan V. Kireevski (1806-1856), ucenic al Stareţului Macarie de la Optina, scria:[1]

„Ştiinţele în partea lor esenţială, adică cunoaşterea, aparţin deopotrivă lumii păgâne şi celei creştine, deosebindu-se doar prin latura lor filoso­fică. Catolicismul nu putea să le dea latura filosofică creştină, fiindcă nu o avea nici el într-o formă pură. Vedem astfel cum ştiinţele, ca moştenire a păgânismului, au înflorit puternic în Europa, dar au sfârşit în ateism, consecinţă inevitabilă a dezvoltării lor unilaterale…”[2]

„Numai filosofia creştină poate da ştiinţelor o temelie dreaptă.”[3]

(more…)

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.