Cuviosul Seraphim Rose

Septembrie 29, 2008

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse (5)

„Teologie Apologetică ortodoxă”

Ivan Mihailovici Andreev

Editura Sophia, Bucureşti,2003

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse

de părintele Serafim Rose

5. De la Askoldov

Andreev a învăţat de la Askoldov şi despre legătura organică, de multe ori complexă, dintre bine şi rău şi despre necesitatea de a alege în viaţa reală „binele fundamental”, chiar dacă este însoţit  de un „rău secundar”. De pildă, ordinea politică şi socială a Rusiei imperiale era un bine fundamental (pentru că se întemeia pe Dumnezeu şi pe ortodoxie), însoţit de rele secundare (defecte morale ale reprezentanţilor săi, nedreptăţi sociale, etc.), în timp ce Revoluţia, până şi în cele mai bune aspecte ale sale, a oferit un bine secundar (corectarea nedreptăţilor), însoţit fiind de un rău fundamental (răsturnarea ordinii stabilite de Dumnezeu şi instaurarea ateismului). În concepţia lui Askoldov, aceasta este cheia de înţelegere a antihristului, care va părea „bun” acelora care au pierdut ierarhia creştină a valorilor şi care nu văd lupta împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale, ascunsă sub masca de „umanitarism”.

(more…)

Septembrie 28, 2008

Introducere la Apocalipsa Sf. Ioan – Un comentariu ortodox (2)

„Apocalipsa Sfântului Ioan. Un Comentariu Ortodox”

De Arhiepiscop Averchie Tauşev

Editura Sophia, Bucuresti, 2005

Introducere

Pr. Seraphim Rose

Reprezentările şi simbolurile dificile ale Apocalipsei sunt foarte bine analizate în comentariul demn de încredere al Arhiepiscopului Averchie, care a considerat ca prim izvor al studiului său un comentariu din secolul al V-lea al Sf. Andrei de Cezareea, care la rândul lui cuprinde  primele comentarii patristice despre această carte (unele dintre acestea nu se mai păstrează). De asemenea în abordarea acestei cărţi ne vor fi de folos şi câteva reguli de bază care se utilizează în interpretarea Sfintei Scripturi.

1.     În unele cazuri, Scriptura însăşi ne tâlcuieşte reprezentările dificile. Spre exemplu, în Apocalipsa, când Domnul nostru Iisus Hristos s-a arătat în prima vedenie în mijlocul a şapte sfeşnice de aur având în mâna sa dreaptă şapte stele, El Însuşi îi lămureşte Sfântului Ioan înţelesul acestor  două imagini simbolice. În mod asemănător, îngerii care i s-au arătat profetului Daniel i-au tâlcuit unele simboluri din viziunea sa (Daneil 7, 16-27; 8 16-26 etc); aceste simboluri sunt legate şi de conţinutul apocalipsei.

(more…)

Septembrie 27, 2008

Introducere la Apocalipsa Sf. Ioan – Un comentariu ortodox (1)

„Apocalipsa Sfântului Ioan. Un Comentariu Ortodox”

De Arhiepiscop Averchie Tauşev

Editura Sophia, Bucuresti, 2005

Introducere

Pr. Seraphim Rose

Vremurile noastre , mai mult ca oricare alte vremuri anterioare, sunt „apocaliptice”. În plan politic a devenit un lucru comun să se vorbească despre posibilitatea  distrugerii unei ţări întregi sau chiar a lumii întregi, indiferent dacă s-ar realiza prin arme nucleare sau prin consecinţele dezastroase ale modernităţii: poluarea, experimentele chimice şi biologice şi altele asemenea.

Aşadar, nu este deloc surprinzător că Apocalipsa este cartea către care se îndreaptă atenţia. Totuşi, interesul faţă de ea este unul superficial, cum este şi cazul cărţii lui Hal Lindsay, The Late Great Planet Earth, foarte răspândită în prezent (peste 10 milioane au fost vândute în Statele Unite). Cineva interesat de starea politică a lumii, care este şi credincios adevărului biblic, rămâne la o primă vedere impresionat de modul în care toate „se potrivesc”, iar profeţiile Apocalipsei par să fie aplicate perfect zilelor noastre. Asocierile se fac pe baza personajelor şi simbolurilor scripturistice: „împăratul de la miazăzi”, „împăratul de la miazănoapte”, „Gog şi Magog”, şi multe altele, iar întâmplările din Scriptură legate de aceste nume sunt atribuite istoriei contemporane şi proiecţiilor ei în  viitor privind situaţia Rusiei, Chinei, Europei, Israelului şi a ţărilor arabe etc. În astfel de cărţi găsim expresii precum: „fii atent la ce va face Rusia”, „priveşte Iranul”, „a zecea naţiune se alătură Pieţei Comune” din Europa, etc. Toate acestea pot fi incitante, chiar ameţitoare în acea agonie a suspansului creat de următorul eveniment apocaliptic care se va împlini.

Însă cartea Apocalipsei nu trebuie citită în acest fel. S-ar putea ca unele interpretări  să fie corecte, iar altele să fie rodul imaginaţiei înfierbântate, dar această atitudine este una de suprafaţă, care nu ajută la mântuirea sufletului. Trebuie să abordăm într-un mod cu totul diferit profeţia biblică şi mai cu seamă cartea Apocalipsei.

Septembrie 25, 2008

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse (4)

„Teologie Apologetică ortodoxă”

Ivan Mihailovici Andreev

Editura Sophia, Bucureşti,2003

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse

de părintele Serafim Rose

4. Universitatea din Sorbona

În primii ani ai regimului sovietic, Andreev a studiat şi literatura la Universitatea din Petersburg. Într-adevăr, interesul său pentru psihiatrie fusese trezit la început de adâncimile sufletului omenesc, pe care le-a descoperit în romanele lui Dostoievski. Până şi în literatură căuta, înainte de toate, adevărul.

Forţa şi profunzimea intelectuală a anilor de studenţia ai lui Andreev sunt într-adevăr uimitoare. Evident, fiind un om genial, el a primit în aceşti ani trei doctorate; câţiva ani mai târziu urma să adauge un al patrulea: teologia.

Din punct de vedere filosofic, Andreev a devenit în acest moment ţinta influenţei lui N. Lossky, unul dintre cei mai renumiţi filosofi ruşi ai timpului, un „idealist” şi un „intuiţionist” (dar destul de „liberal” în ortodoxia sa), care l-a adus pe Andreev puţin mai aproape de propriile sale rădăcini ortodoxe. Însă cel mai important eveniment al vieţii sale intelectuale  a fost întâlnirea, la Universitatea din Petersburg, în 1919, cu S.A. Askoldov, filosoful rus care îi fusese descris de Bergson la Paris.

(more…)

Septembrie 24, 2008

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse (3)

„Teologie Apologetică ortodoxă”

Ivan Mihailovici Andreev

Editura Sophia, Bucureşti,2003

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse

de părintele Serafim Rose

3. Filosofia

În această privinţă, din nou nu este greu de înţeles cursul dezvoltării intelectuale a lui Andreev. Tânărul „revoluţionar” şi-a lărgit orizontul intelectual prin contactul cu unele dintre principalele  minţi ştiinţifice şi filosofice ale Europei şi a făcut acelaşi salt „de la marxism la idealism”, pe care l-au făcut atunci Bulgakov, Berdiaev şi alţi membri celebri ai intelectualităţii ruse. Filosofia lui Bergson era o reacţie împotriva ateismului şi materialismului secolului al XIX-lea care se străduia să atingă o realitate superioară prin intermediul „intuiţiei”, folosindu-se de filosofia ştiinţifică, pe atunci la modă, cu scopul de a crea o nouă filozofie a „evoluţiei creatoare”, care este văzută în lume ca o realitatea în continuă schimbare tinzând mereu să de depăşească. Dumnezeu Însuşi, potrivit lui Bergson, este în continuă mişcare şi schimbare, iar lumile pe care El le creează se află într-un proces continuu de „evoluţie”, fiinţele inferioare fiind transformate în fiinţe superioare, practic fără nici o limită în valul ascendent al acestui proces ireversibil: „Există un centru din care lumile pornesc precum rachetele într-un spectacol de artificii… Dumnezeu, astfel conceput, nu are nimic din ceea ce este deja făcut; El este viaţă neîntreruptă, acţiune, libertate… Toate fiinţele vii rămân unite şi toate se supun acestei energii. Animalul se ridică deasupra plantei, omul se ridică deasupra regnului animal şi întreaga umanitate în timp şi spaţiu este o armată uriaşă galopând alături, înaintea şi în urma fiecăruia dintre noi, într-o şarjă copleşitoare, capabilă să învingă orice rezistenţă şi să scape de cele mai dificile obstacole, poate chiar de moarte”.

O asemenea filosofie trebuie să fi fost cu adevărat ispititoare pentru un „filosof” de douăzeci de ani, abia devenit conştient de insuficienţa unei filosofii materialiste şi de prostia cumplită a ateismului, însă nefiind încă pregătit să vadă o altă cale de ieşire din criza filosofiei europene moderne în afară de un iraţionalism romantic şi neclar. Filosofia lui Bergson nu a lăsat o urmă adâncă în concepţia matură despre lume a lui Andreev; a fost mai degrabă, o etapă importantă a asimilării celei mai „bune înţelepciuni” moderne, care l-a făcut capabil mai târziu să fie un apologet strălucit al înţelepciunii superioare a ortodoxiei. Contemporanul său mai în vârstă, Berdiaev, nu a părăsit niciodată această etapă imatură de „idealism romantic”, însă Andreev a avansat pas cu pas de-a lungul unei căi care urma să conducă la adevărata ortodoxie.

(more…)

Septembrie 22, 2008

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse (2)

„Teologie Apologetică ortodoxă”

Ivan Mihailovici Andreev

Editura Sophia, Bucureşti,2003

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse

de părintele Serafim Rose

2. Tinereţea necoaptă

Ivan Mihailovici Andreevski (Andreev fiind pseudonimul său literar) s-a născut pe 14 martie 1894[1], din părinţi înstăriţi, în oraşul Sankt Petersburg, unde a şi urmat şcoala primară. A avut cel puţin un frate şi o soră (poeta Maria Şkapskaia). Este limpede faptul că a fost crescut în evlavia ortodoxă (de două ori s-a întâlnit cu Sfântul Ioan de Kronstadt), dar în adolescenţa târzie a intrat într-o perioadă de „revoltă”. Concepţia sa, la încheierea şcolii secundare, poate fi observată în următoarea relatare a unei persoane care l-a cunoscut atunci, doctorul Nicolae Sergheev (scrisoare personală, din 7 februarie 1977).

„Ivan Mihailovici a venit în clasa a şasea la Liceul Vvedenski între anii 1911-1912; unde fusese  înainte de asta nu ştiu. S-a aşezat la două locuri distanţă de mine; era un elev destul de bun… Am cântat în corul bisericii noastre, dar nu l-am văzut  niciodată pe I.M. în biserică. În clasa a şaptea, parcă prin noiembrie 1912, am fost cu toţii uluiţi când am aflat din ziare că un grup revoluţionar fusese descoperit în şcoala noastră şi în Liceul Wideman. Din grup făcea parte  I.M. şi un elev dintr-o clasă mai mare. În camera celui din urmă fuseseră găsite proclamaţii şi o maşină şapirografică (acest elev s-a sinucis). După aceasta nu l-am mai văzut pe I.M. în liceu. Pot să scriu doar ce s-a spus: a fost un proces; membrii grupului au fost luaţi sub protecţia milionarului Shact şi trimişi să studieze în Elveţia”.

De aceea, începutul căii spirituale şi intelectuale ale lui Andreev este clar: era un tânăr neevlavios şi un revoluţionar extrem de serios, cum erau şi alţii în Rusia, la începutul secolului al XX-lea.

Se pare că şi-a terminat studiile în Elveţia, iar apoi auzim de el la Paris. „În 1914, eram tânăr student al Universităţii din Sorbona şi aveam dreptul să asist la prelegerile de la College de France. Acolo i-am ascultat pe Lalande şi pe Bergson”. A asistat şi la prelegerile lui Emile Durkheim, Levy – Bruel şi alţi filosofi şi oameni de ştiinţă importanţi din acea vreme şi şi-a terminat studiile în cadrul Facultăţii de Filozofie de la Universitatea din Sorbona. Cel mai mult s-a aflat sub influenţa lui Bergson: „Bergson conferenţia cu inspiraţie, improviza, gândea cu voce tare, crea de la catedră şi stăpânea minţile tinerei generaţii, mai ales a ruşilor. Eu mă aflam printre aceştia.”


[1] A fost numit după unul dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia şi a fost foarte mândru de acest lucru. A purtat în mod conştient şi cu vrednicie numele unui martir.

Septembrie 21, 2008

Opera cuviosului Serafim Rose – Articole

ARTICOLE

(publicate în The Orthodox Word, dacă nu se indică alt loc)

„The African Greek Orthodox Church”. Nr. 21 (1968): 163-180.

„The American Orthodox Mission Today”. Nr. 22 (1968): 211-219.

„An Answer to Ivan Karamazov”. Nr. 120 (1985): 31-33.

„The Apocalypse: A Book of Mysteries”. Nr. 200-201 (1998): 157-165.

„Archbishop Andrew of New Diveyevo”. Nr. 63 (1975); 135-137.

„Archbishop Apollinary: Confessor of Orthodoxy in America” Nr, 30 (1970): 37-50.

„Archbishop Averky: His Significance for the Ecumenical Orthodox Church”. Nr. 100-101 (1981): 219-226.

„Archbishop Averky of Jordanville”. Nr. 62 (1975): 95.

„Archbishop John Maximovitch”. Nr. 11 (1966): 167-174, 179-190. [The prima vita of St. John]

(more…)

Opera Cuviosului Serafim Rose – carti publicate

Father Gerasim: Guardian of St. Herman of Alaska. Platina, California: St. Herman of Alaska Brotherhood (citat în continuare ca SHB), 1983. Retipărire a unui articol din The Orthodox Word.

Genesis, Creation and Early Man: The Orthodox Christian Vision. SHB, 2000.

God‘s Revelation to the Human Heart. SHB, 1987.

Heavenly Realm: The Lay Sermons of Fr. Seraphim Rose. SHB, 1984.

The Holy Fathers of Orthodox Spirituality. Forestville, California: Fr. Seraphim Rose Foundation, 1997. Cuprinde articolele: „The Holy Fathers: Inspiration and Sure Guide to True Christianity”, „How to Read the Holy Fathers” şi „How Not to Read the Holy Fathers”.

The Holy Fathers: Sure Guide to True Christianity. West Coast Orthodox Supply, 1983. Retipărire a unui articol din The Orthodox Word.

Nihilism: The Root of the Revolution of the Modern Age. Forestville, California: Fr. Seraphim Rose Foundation, 1994. Ediţie revăzută, SHB, 2001 (cuprinzând şi eseul Pr. Serafim,The Philosophy of the Absurd”).

Orthodoxy and the Religion of the Future. SHB, 1975. Ed. a 2-a, 1979; ed. a 3-a, 1990; ed. a4-a, 1996.

The Soul After Death. SHB, 1980. Ediţia revăzută, 1993.

The Place of Blessed Augustine in the Orthodox Church. SHB, 1983. Ediţia revăzută, 1996.

Weeping Icons of the Mother of God. SHB, 1966. Retipărire a unui articol din The Orthodox Word.

Opera Cuviosului Serafim Rose – carti editate publicate

Andrew of New Diveyevo, Arhiepiscop. The Restoration of the Orthodox Way of Life [Restaurarea căii de viaţă ortodoxă]. SHB, 1976. Include o introducere a Părintelui Serafim despre Arhiepiscopul Andrei şi viaţa comunităţii ortodoxe.

Adreev, I. M. Russia’s Catacomb Saints [Sfinţii din catacombele Rusiei]. Include viaţa lui I. M. Andreev, şi mai mult material de Părintele Serafim.

Averkie, Arhiepiscop. The Apocalypse of St. John: An Orthodox Commentary [Apocalipsa Sfântului Ioan: Comentariu ortodox]. SHB, 1985. Include articole de Părintele Serafim despre viaţa Arhiepiscopului Averkie şi interpretarea cărţii Apocalipsa.

Varsanufie şi Ioan, Sfinţi. Guidance toward Spiritual Life [Indrumare pentru viaţa duhovnicească]. SHB, 1990.

Gregory de Tours, sfânt. Vita Patrum. SHB, 1988. Include peste 100 de pagini de material introductiv de Părintele Serafim despre creştinism şi monahism în Galia (Franţa) secolelor V şi VI .

Gherman din Alaska, sfânt. Little Russian Philokalia, vol. 3. SHB, 1988.

John Maximovici, Arhiepiscop. The Orthodox Veneration of the Mother of God [Supravenerarea ortodoxă a Maicii Domnului]. SHB, 1978. Include o introducere de Părintele Serafim despre teologia Arhiepiscopului Ioan.

Kontzevici, I. M. The Northern Thebaid [Tebaida nordului]. SHB, 1975. Prefaţă şi epilog de Părintele Serafim.

Mitrofan, Schimonah. Blessed Paisius Velichkovsky [Cuviosul Paisie Velicikovski]. SHB, 1976. Introducere şi Slujba pentru Cuviosul Paisie de Părintele Serafim.

Nazarie de Valaam, Bătrânul. Little Russian Philokalia [Mica Filocalie rusă], vol. 2. SHB, 1983.

Paisie Velicicovski, sfânt. Little Russian Philokalia, vol. 4, SHB, 1994.

Pomazanski, Mihail Preot. Orthodox Dogmatic Theology [Teologia dogmatic ortodoxă]. SHB, 1984. Include o Viaţă a Părintelui Mihail, adnotări extinse şi anexă de Părintele Serafim.

–––––. Dogmaticheskoe Bogoslovie [Teologie dogmatică], St. Herman Brotherhood, ediţie rusă, 1992. Include o anexă: „Informarea Ieromonahului Serafim Rose către Episcopul Nectarie despre primejdia renaşterii noii ‘dogme’ [a răscumpărării] în rândul creştinilor ortodocşi”.

Rose, Părintele Serafim, şi Stareţul Gherman. Blessed John the Wonderworker [Cuviosul Ioan Făcătorul de minuni]. SHB, 1987. Include Prima Vita a Arhiepiscopului Ioan de Părintele Serafim.

Rose, Părintele Serafim, şi Stareţul Gherman. The Northern Thebaid. SHB, 1975. Ediţia revăzută, 1995. Prefaţă şi epilog de Pr. Serafim.

Sava, Episcop de Edmonton. Blessed John: The Chronicle of the Veneration of Archbishop John Maximovitch [Cuviosul Ioan: Cronica venerării Arhiepiscopului Ioan Maximovici]. SHB, 1979.

Serafim de Sarov, Sf. Little Russian Philokalia [Mica Filocalie rusă], vol. 1. SHB, 1980. Include Viaţa pe scurt a Sf. Serafim de Părintele Serafim.

Simeon Teologul, Sf. The Sin of Adam [Păcatul lui Adam]. SHB, 1979. Introducere de Părintele Serafim.

Teofan Zăvorâtul, Sf. The Path to Salvation [Calea mântuirii]. Mărturii ortodoxe din apus, 1983; retipărită de Conciliar Press sub titlul Raising Them Right [Dreapta zidire a lor], 1989.

Verkhovsky, Stareţa Vera. Elder Zosima: Hesychast of Siberia [Bâtrânul

Zosima: isihastul Siberiei]. Nikodemos Orthodox Publication Society, 1979; ediţie revizuită de Părintele Serafim.

Opera cuviosului Serafim Rose – carti nepublicate

Feasts and Holy Icons. Cuprinde şi articolul său despre icoanele Maicii Domnului care plâng.

The Kingdom of Man and the Kingdom of God: The Early Writings of Fr. Seraphim Rose. Cuprinde capitolul despre Nihilism şi eseul „The Philosophy of the Absurd”, eseul despre „Marele Inchizitor”, jurnalul filosofic al Pr. Serafim, 1960-1962, scrisoarea sa către Thomas Merton şi fragmente din lucrarea sa neterminată, The Kingdom of Man and the Kingdom of God.

The Savor of Orthodoxy: The Lectures of Fr. Seraphim Rose. Cuprinde: „Raising the Mind, Warming ţhe Heart”, „God’s Revelation to the Human Heart”, „The Search for Orthodoxy”, „Orthodoxy in the ,USA”, „Living the Orthodox Worldview”, ,„In Step with Saints Patrick and Gregory of Tours”, „The Future of Russia and the End of the World”, „The Orthodox Revival in Russia”, „Con-temporary Signs of the End of the World”, „Orthodox Christians Facing the 1980s”, „The Chinese Mind”, „Signs of the Times”, „The Apocalypse: A Book of Mysteries”, „The Theological Writings of Archbishop John and the Question of «Western Influence» in Orthodox Theology” şi alte conferinţe.

Modern Links with the Holy Fathers. Cuprinde scrieri ale Pr. Serafim despre Arhiep. Averkie de Jordanville, Pr. Mihail Pomazanski, Arhim. Constantin Zaiţev, Pr. Nicholas Deputatov, I. M. Andreev şi Arhiep. Andrei (Pr. Adrian) al Noului Diveievo.

An Orthodox Survival Course: Understanding the Apostasy of Western Civilization front the Ancient Christian Worldview. Cursul Pr. Serafim ţinut la Mân. Sf. Gherman în 1975.

The Typicon of the Orthodox Church’s Divine Services. Cuprinde o serie de articole scrise pentru a-i atrage pe creştinii ortodocşi spre slujbele bisericeşti, cu îndrumări practice şi notaţii muzicale.

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.