Cuviosul Seraphim Rose

Noiembrie 1, 2008

Scopul Apocalipsei şi modul în care i-a fost dată lui Ioan (2)

„Apocalipsa Sfântului Ioan. Un Comentariu Ortodox”

De Arhiepiscop Averchie Tauşev

Editura Sophia, Bucureşti


1, 5-6 şi prin sângele Său ne-a dezlegat din păcatele noastre şi ne-a făcut pe noi împăraţi, preoţi Dumnezeului şi Tatălui Său, Lui fie-I slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

Desigur, împărăţia şi preoţia nu trebuie înţelese aici în sensul propriu, ci în sensul în care Dumnezeu a făgăduit prin profeţi aceste lucruri poporului ales (Ieşire, al 19, 6), adică El ne-a făcut pe noi, adevăraţii credincioşi, cel mai bun şi cel mai sfânt popor între popoare, după cum şi preotul sau împăratul sunt consideraţi a fi astfel în mijlocul oricărui popor.

1, 7 Iată, El vine cu norii, şi fiece ochi Îl va vedea, şi cei ce L-au împuns; şi din pricina Lui se vor tângui toate se minţiile pământului.

Aici este descrisă cea de-a doua venire a lui Hristos întru slavă în deplin acord cu descrierea ei din Evanghelii (compară Matei 24, 30 şi 22, 31; Marcu 13, 26; Luca 21, 27; vezi şi Ioan 19, 37). După salutarea din primele versete Sfântul Apostol vorbeşte de îndată în acest verset despre cea de-a doua venire a lui Hristos şi Judecata finală, pentru a pune în evidenţă subiectul principal al acestei cărţi. El face acest lucru pentru a-i pregăti pe cititori să accepte marea şi înfricoşătoarea revelaţie pe care a primit-o în legătură cu acest subiect.

1, 7-8 Da! Amin! Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel-ce-Este, Cel-ce-Era şi Cel-ce-Vine, Atottiitorul.

Pentru a confirma caracterul ireversibil şi inevitabil al producerii celei de-a doua veniri şi a Judecăţii finale, Sfantul Apostol adaugă de la sine: Da! Amin!, apoi dovedeşte adevărul celor afirmate arătându-L pe Cel ce este Alfa si Omega, începutul şi sfârşitul a tot ceea ce există. Domnul Iisus Hristos este singurul care nu are început şi nici sfârşit, fiind cauza tuturor celor existen­te. El este sfârşitul şi scopul către care tind toate.

2, 9 Eu, Ioan, fratele vostru şi împreuna cu voi părtaş la necazul şi la împărăţia şi la răbdarea întru Iisus, fost-am în insula care se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturisirea lui Iisus.

Cât despre mijloacele prin care i-a fost dată revelaţia, Sfântul Ioan menţionează mai întâi locul unde învrednicit s-o primească, adică insula Patmos, una dintre insulele Sporade din Marea Egee: un loc pustiu şi stâncos cu o circumferinţă de 40 de mile, situat între insula Icaria şi capul Milet, puţin locuită din pricina lipsei de apă, climei neprimitoare şi solului arid. 0 peş­teră dintr-un anumit munte este cunoscută până astăzi ca fiind locul primirii revelaţiei de către Sfântul Ioan, Acolo se află şi o mică mânăstire greacă numită Mă­năstirea Apocalipsei.

În acest verset este menţionat şi timpul în care Sfântul Ioan a primit Apocalipsa, atunci când el a fost în el în insula Patmos, după cum însuşi afirmă, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Iisus, adică din pricina dorinţei sale arzătoare de a-L vesti pe Iisus Hristos. Persecuţia cea mai aprigă împotriva creştinilor din secolul I a avut loc în timpul împăratului Nero. Tradiţia mărturiseşte că Sfântul Ioan a fost aruncat atunci în­tr-un cazan cu ulei fierbinte, din care a ieşit neatins şi întărit în puteri. Expresia necaz, potrivit sensului originar grec al cuvântului, înseamnă aici suferinţa datorata persecuţiei şi torturilor, echivalentă cu „mucenicia”

Anunțuri

Octombrie 25, 2008

Scopul Apocalipsei şi modul în care i-a fost dată lui Ioan (1)

„Apocalipsa Sfântului Ioan. Un Comentariu Ortodox”

De Arhiepiscop Averchie Tauşev

Editura Sophia, Bucureşti


1 Descoperirea lui Iisus Hristos pe care Dumnezeu i-a dat-o pentru ca sa le arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând.

Aceste cuvinte arată în mod clar caracterul şi scopul Apocalipsei – de carte profetică. Prin aceasta, Apocalipsa se deosebeşte esenţial de celelalte cărţi ale Noului Testament, al căror conţinut este mai cu seamă unul de educaţie a credinţei şi moralei. Importanţa Apocalipsei este evidentă aici prin faptul că este rezultatul revelaţiei directe şi al poruncii date sfântului apostol de către în­suşi Capul Bisericii, Domnul Iisus Hristos. Expresia „în curând” indică faptul că profeţiile Apocalipsei în­cep să se împlinească tocmai atunci, imediat după ce cartea a fost scrisă, şi, de asemenea, că „o mie de ani sunt ca o zi” (II Petru 3, 8 ) înaintea lui Dumnezeu. Expresia Apocalipsei care se referă la revelaţia lui Iisus Hristos, „pe care Dumnezeu I-a dat-o”, trebuie pusă pe seama naturii umane a lui Hristos, întrucât El în­suşi vorbea despre Sine în timpul vieţii Sale pământeşti ca despre unul care nu ştia nimic (Marcu 13, 32) şi care primeşte descoperiri de la Tatăl (Ioan 5, 20)

1, 1-2 Şi El, prin trimiterea îngerului Său, i-a destăinuit-o robului său Ioan, care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, pe toate câte le-a văzut.

1,3 Fericit este cel care citeşte şi cei ce ascultă cuvântul acestei profeţii si păstrează cele scrise într-însa!; pentru că vremea e aproape.

Cartea Apocalipsei are, prin urmare, o importanţă nu numai din punct de vedere profetic, ci şi moral Semnificaţia acestor cuvinte este următoarea: fericit este acela cart, citind această carte, se va pregăti pe sine prin viaţa sa şi faptele credinţei pentru eternitate, în­trucât trecerea în veşnicie este aproape pentru fiecare dintre noi

(more…)

Octombrie 12, 2008

Introducere la Apocalipsa Sf. Ioan – Un comentariu ortodox (5)

„Apocalipsa Sfântului Ioan. Un Comentariu Ortodox”

De Arhiepiscop Averchie Tauşev

Editura Sophia, Bucuresti, 2005


Apocalipsa – cartea vremurilor noastre

Pr. Seraphim Rose

Apocalipsa este o descriere mistică a viitorului Bisericii lui Hristos şi a lumii întregi; ea descrie lupta Bisericii împotriva tuturor duşmanilor săi şi biruinţa finală asupra lor. Astfel, lectura acestei cărţi este o mare mângâiere, mai cu seamă în vremuri de persecuţie şi descurajare pentru creştini, aşa cum sunt vremurile noastre. Evenimentele istorice pe care le vedem petrecându-se în jurul nostru fac parte din întregul context al luptei Bisericii împotriva puterilor răului, al biruinţei finale a ei şi a începutului veşnicei Împărăţii a cerurilor.

(more…)

Octombrie 11, 2008

Introducere la Apocalipsa Sf. Ioan – Un comentariu ortodox (4)

„Apocalipsa Sfântului Ioan. Un Comentariu Ortodox”

De Arhiepiscop Averchie Tauşev

Editura Sophia, Bucuresti, 2005

Introducere – Înţelesurile literale în opoziţie cu cele simbolice şi mistice (2)

Pr. Seraphim Rose

Tâlcuirea tuturor acestor reprezentări simbolice – într-un mod accesibil în prezent, înainte ca toate profeţiile sa se împlinească – ne este oferită de textul comentariului. Vom face acum ultimile recomandări pentru pregătirea şi prevenirea cititorului.

1.     Nu trebuie să fie prea categorici sau peste măsură de limitaţi în interpretarea dată de noi acestor reprezentări simbolic şi viziuni. Multe dintre simbolurile Apocalipsei sunt atât de cuprinzătoare în aplicarea lor practică încât nici o formulare literară obişnuită nu le poate reda. Cel cu o experienţă şi o cunoaştere mai bogată va vedea mai mult decât cel lipsit de ele. De asemenea, pe măsură ce istoria se va apropia de sfârşit, semnificaţia acestor simboluri se va limpezi. Arhiepiscopul Averchie însuşi remarca faptul că unor simboluri încă nu li se poate de interpretare, în timp ce altora (cum ar fi „lăcustele” şi „caii” din capitolul 9) se hazardează, pe baza experienţei războaielor secolului XX, să le dea o tâlcuire.

2.     Trebuie să fim atenţi la deosebirea fragmentelor care fac referire la realităţile lumii pământeşti căzute şi a celor care referire la cea cerească. Tâlcuirile greşite ale Apocalipsei confundă invariabil aceste două realităţi, încercând să aplice viziunile profetice legate de lumea cerească (unde boala şi întristarea vor înceta, unde moartea nu există şi
„leopardul se va odihni împreună cu iedul” – Isaia 11,6) lumii acesteia pământeşti. Aceasta este greşeala cea mai gravă a interpretării hiliaste, predominantă în rândul protestanţilor, care consideră mia de ani din capitolul 20 drept o perioadă istorică „cerească” si aplică profeţiile Vechiului Testament Ierusalimului pământesc şi nu Ierusalimului ceresc al vecului viitor.

(more…)

Octombrie 4, 2008

Introducere la Apocalipsa Sf. Ioan – Un comentariu ortodox (3)

„Apocalipsa Sfântului Ioan. Un Comentariu Ortodox”

De Arhiepiscop Averchie Tauşev

Editura Sophia, Bucuresti, 2005

Introducere – Înţelesurile literale în opoziţie cu cele simbolice şi mistice (1)

Pr. Seraphim Rose

Pornind de la acest aspect, mulţi comentatori ai Bibliei se rătăcesc, indiferent dacă aceasta se întâmplă prin înţelegerea  prea literală (cum este cazul protestanţilor fundamentalişti care cred că totul în Biblie  trebuie considerat „literal”) sau printr-o prea liberă tălmăcire (cum este cazul celor cu vederi liberale, care îndepărtează toate înţelesurile dificile, considerându-le „simbolice” sau „alegorice”). În tradiţia ortodoxă a tălmăcirii Bibliei, cele două niveluri de înţelegere, literală şi simbolică, sunt adeseori îmbinate.

Există multe fragmente care trebuie înţelese doar literal, cum sunt părţile exclusiv istorice ale Scripturii (de exemplu: „Eu, Ioan, … fost-am în insula ce se cheamă Patmos, de dragul cuvântului lui Dumnezeu şi al mărturiei lui Iisus. Am fost în duh în zi de duminică” – Apocalipsa 1, 9-10). Teoretic, fiecare aspect al unor asemenea relatări istorice poate fi verificat cu ajutorul unor mijloace precum: documente istorice timpurii, istoricii Bisericii primare, martori oculari, etc. Reprezentările metaforice, ca şi cele de tipul lucrurilor fireşti redate în imagini poetizate („soarele şi-a cunoscut apusul său” – Psalmi 103, 20) pot fi de asemenea, considerate ca făcând parte din înţelesurile literale ale Bibliei; la fel şi in situaţiile în care acţiuni şi însuşiri ale lui Dumnezeu sunt redate în termeni pământeşti sau I se atribuie membre trupeşti şi sentimente omeneşti (Dumnezeu s-a mâniat sau s-a căit sau s-a plimbat prin Rai. Astfel de înţelesuri pot fi considerate tot literare (chiar dacă nu sunt strict literale) întrucât prin ele se încearcă să se descrie realitatea aşa cum estee (pământească sau dumnezeiască) şi nu să se redea un cu totul alt înţeles.

(more…)

Septembrie 28, 2008

Introducere la Apocalipsa Sf. Ioan – Un comentariu ortodox (2)

„Apocalipsa Sfântului Ioan. Un Comentariu Ortodox”

De Arhiepiscop Averchie Tauşev

Editura Sophia, Bucuresti, 2005

Introducere

Pr. Seraphim Rose

Reprezentările şi simbolurile dificile ale Apocalipsei sunt foarte bine analizate în comentariul demn de încredere al Arhiepiscopului Averchie, care a considerat ca prim izvor al studiului său un comentariu din secolul al V-lea al Sf. Andrei de Cezareea, care la rândul lui cuprinde  primele comentarii patristice despre această carte (unele dintre acestea nu se mai păstrează). De asemenea în abordarea acestei cărţi ne vor fi de folos şi câteva reguli de bază care se utilizează în interpretarea Sfintei Scripturi.

1.     În unele cazuri, Scriptura însăşi ne tâlcuieşte reprezentările dificile. Spre exemplu, în Apocalipsa, când Domnul nostru Iisus Hristos s-a arătat în prima vedenie în mijlocul a şapte sfeşnice de aur având în mâna sa dreaptă şapte stele, El Însuşi îi lămureşte Sfântului Ioan înţelesul acestor  două imagini simbolice. În mod asemănător, îngerii care i s-au arătat profetului Daniel i-au tâlcuit unele simboluri din viziunea sa (Daneil 7, 16-27; 8 16-26 etc); aceste simboluri sunt legate şi de conţinutul apocalipsei.

(more…)

Septembrie 27, 2008

Introducere la Apocalipsa Sf. Ioan – Un comentariu ortodox (1)

„Apocalipsa Sfântului Ioan. Un Comentariu Ortodox”

De Arhiepiscop Averchie Tauşev

Editura Sophia, Bucuresti, 2005

Introducere

Pr. Seraphim Rose

Vremurile noastre , mai mult ca oricare alte vremuri anterioare, sunt „apocaliptice”. În plan politic a devenit un lucru comun să se vorbească despre posibilitatea  distrugerii unei ţări întregi sau chiar a lumii întregi, indiferent dacă s-ar realiza prin arme nucleare sau prin consecinţele dezastroase ale modernităţii: poluarea, experimentele chimice şi biologice şi altele asemenea.

Aşadar, nu este deloc surprinzător că Apocalipsa este cartea către care se îndreaptă atenţia. Totuşi, interesul faţă de ea este unul superficial, cum este şi cazul cărţii lui Hal Lindsay, The Late Great Planet Earth, foarte răspândită în prezent (peste 10 milioane au fost vândute în Statele Unite). Cineva interesat de starea politică a lumii, care este şi credincios adevărului biblic, rămâne la o primă vedere impresionat de modul în care toate „se potrivesc”, iar profeţiile Apocalipsei par să fie aplicate perfect zilelor noastre. Asocierile se fac pe baza personajelor şi simbolurilor scripturistice: „împăratul de la miazăzi”, „împăratul de la miazănoapte”, „Gog şi Magog”, şi multe altele, iar întâmplările din Scriptură legate de aceste nume sunt atribuite istoriei contemporane şi proiecţiilor ei în  viitor privind situaţia Rusiei, Chinei, Europei, Israelului şi a ţărilor arabe etc. În astfel de cărţi găsim expresii precum: „fii atent la ce va face Rusia”, „priveşte Iranul”, „a zecea naţiune se alătură Pieţei Comune” din Europa, etc. Toate acestea pot fi incitante, chiar ameţitoare în acea agonie a suspansului creat de următorul eveniment apocaliptic care se va împlini.

Însă cartea Apocalipsei nu trebuie citită în acest fel. S-ar putea ca unele interpretări  să fie corecte, iar altele să fie rodul imaginaţiei înfierbântate, dar această atitudine este una de suprafaţă, care nu ajută la mântuirea sufletului. Trebuie să abordăm într-un mod cu totul diferit profeţia biblică şi mai cu seamă cartea Apocalipsei.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.