Cuviosul Seraphim Rose

Octombrie 4, 2008

Introducere la Apocalipsa Sf. Ioan – Un comentariu ortodox (3)

„Apocalipsa Sfântului Ioan. Un Comentariu Ortodox”

De Arhiepiscop Averchie Tauşev

Editura Sophia, Bucuresti, 2005

Introducere – Înţelesurile literale în opoziţie cu cele simbolice şi mistice (1)

Pr. Seraphim Rose

Pornind de la acest aspect, mulţi comentatori ai Bibliei se rătăcesc, indiferent dacă aceasta se întâmplă prin înţelegerea  prea literală (cum este cazul protestanţilor fundamentalişti care cred că totul în Biblie  trebuie considerat „literal”) sau printr-o prea liberă tălmăcire (cum este cazul celor cu vederi liberale, care îndepărtează toate înţelesurile dificile, considerându-le „simbolice” sau „alegorice”). În tradiţia ortodoxă a tălmăcirii Bibliei, cele două niveluri de înţelegere, literală şi simbolică, sunt adeseori îmbinate.

Există multe fragmente care trebuie înţelese doar literal, cum sunt părţile exclusiv istorice ale Scripturii (de exemplu: „Eu, Ioan, … fost-am în insula ce se cheamă Patmos, de dragul cuvântului lui Dumnezeu şi al mărturiei lui Iisus. Am fost în duh în zi de duminică” – Apocalipsa 1, 9-10). Teoretic, fiecare aspect al unor asemenea relatări istorice poate fi verificat cu ajutorul unor mijloace precum: documente istorice timpurii, istoricii Bisericii primare, martori oculari, etc. Reprezentările metaforice, ca şi cele de tipul lucrurilor fireşti redate în imagini poetizate („soarele şi-a cunoscut apusul său” – Psalmi 103, 20) pot fi de asemenea, considerate ca făcând parte din înţelesurile literale ale Bibliei; la fel şi in situaţiile în care acţiuni şi însuşiri ale lui Dumnezeu sunt redate în termeni pământeşti sau I se atribuie membre trupeşti şi sentimente omeneşti (Dumnezeu s-a mâniat sau s-a căit sau s-a plimbat prin Rai. Astfel de înţelesuri pot fi considerate tot literare (chiar dacă nu sunt strict literale) întrucât prin ele se încearcă să se descrie realitatea aşa cum estee (pământească sau dumnezeiască) şi nu să se redea un cu totul alt înţeles.

Pe de altă parte, înţelesurile simbolice pot fi de mai multe feluri. De exemplu: prefigurările, care utilizează persoane sau întâmplări istorice drept asemănări sau imagini din umbră ale unor întâmplări din viaţa lui Hristos (cele trei zile ale profetului Iona în pântecele chitului prefigurează şederea de trei zile a lui Hristos în mormânt – Matei 12,40); simbolurile în care se arată voia sau descoperirea lui Dumnezeu prin lucrări inspirate de El (de exemplu, legăturile şi jugul pe cre şi le-a pus Ieremia semnifică robia babiloniană – Ieremia 27,1; sau brâul apostolului Pavel cu care Agab profetul şi-a legat mâinile şi picioarele semnifică arestarea lui în Ierusalim – Faptele Apostolilor 21, 11). În aceste două feluri de înţelegere simbolică a textului este valabilă şi înţelegerea literal – istorică.

În ceea ce priveşte reprezentările tainice care ascund un sens duhovnicesc mai adânc sub chipul anumitor persoane umane, lucruri sau întâmplări, rămâne valabil şi sensul literal – cum este de exemplu cazul pomului cunoştinţei binelui şi răului, pe care Sfântul Grigorie Teologul îl socoteşte  drept treaptă a contemplaţiei, fără a nega faptul că era şi un pom real; sau pomul vieţii care, pe lângă faptul că este o prefigurare a crucii lui Hristos, este şi o închipuire a vieţii viitoare, fără a-şi pierde înţelesul de pom real într-o grădină reală, aşa cum arată destul de clar tradiţia patristică.

Alegoria utilizează o povestire imaginară pentru a reda simbolic o realitate superioară. În Biblie, aceasta este rar întâlnită şi se limitează îndeosebi la parabole şi apologii – povestiri şi fabule moralizatoare, în care relatarea însăşi nu trebuie să fie reală (deşi în unele parabole poate fi reală). Chiar şi Cântarea Cântărilor, care este un fel de alegorie a iubirii dintre Hristos şi Biserică, are un suport istoric – iubirea dintre Solomon şi mireasa lui din Egipt.

Viziunile din Apocalipsă conţin totuşi simboluri care diferă oarecum de cele menţionate. Uneori sunt înfăţişate realităţi cereşti pe măsura înţelegerii unui profet (vedenia lui Hristos în capitolul 1, a Împărăţiei cerurilor în capitolul 7, a veacului viitor în capitolele 21-22); alteori sunt înfăţişate imagini alegorice ale Bisericii şi vieţii acesteia („femeie înveşmântată cu soarele”, în capitolul 12, „mia de ani” a existenţei Bisericii, în capitolul 21) sau ale anumitor fiinţe care poartă război împotriva Bisericii (balaurul în capitolul 12, cele două bestii din capitolul 12) sau ale unor întâmplări viitoare în general (cei patru călăreţi din capitolul 6) sau în special (cele şapte din capitolul 15).

1 comentariu »

  1. Duhul ortodox este duh care ivoraste de la Dumnezeul cel viu si se revarsa in cei care vor sa fie vase curate ,(slujitori smeriti a Lui Dumnezeu) deci Serafim Rose este vasul si margaritarul, pe care trebuie sa-l pretuim ca este dar sfant de la Bunul Dumnezeu mai cu seama pentru noi tinerii!!!

    Postati cat mai multe materiale cu parintele Serafim Rose!!! caci si aceasta postare este o forma binecuvantata de marturisire ortodoxa a Lui Dumnezeu!
    Slavit fie Dumnezeu intru sfintii sai!

    Comentariu de daniel dima — August 24, 2009 @ 11:44 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: