Cuviosul Seraphim Rose

Octombrie 25, 2008

Scopul Apocalipsei şi modul în care i-a fost dată lui Ioan (1)

„Apocalipsa Sfântului Ioan. Un Comentariu Ortodox”

De Arhiepiscop Averchie Tauşev

Editura Sophia, Bucureşti


1 Descoperirea lui Iisus Hristos pe care Dumnezeu i-a dat-o pentru ca sa le arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând.

Aceste cuvinte arată în mod clar caracterul şi scopul Apocalipsei – de carte profetică. Prin aceasta, Apocalipsa se deosebeşte esenţial de celelalte cărţi ale Noului Testament, al căror conţinut este mai cu seamă unul de educaţie a credinţei şi moralei. Importanţa Apocalipsei este evidentă aici prin faptul că este rezultatul revelaţiei directe şi al poruncii date sfântului apostol de către în­suşi Capul Bisericii, Domnul Iisus Hristos. Expresia „în curând” indică faptul că profeţiile Apocalipsei în­cep să se împlinească tocmai atunci, imediat după ce cartea a fost scrisă, şi, de asemenea, că „o mie de ani sunt ca o zi” (II Petru 3, 8 ) înaintea lui Dumnezeu. Expresia Apocalipsei care se referă la revelaţia lui Iisus Hristos, „pe care Dumnezeu I-a dat-o”, trebuie pusă pe seama naturii umane a lui Hristos, întrucât El în­suşi vorbea despre Sine în timpul vieţii Sale pământeşti ca despre unul care nu ştia nimic (Marcu 13, 32) şi care primeşte descoperiri de la Tatăl (Ioan 5, 20)

1, 1-2 Şi El, prin trimiterea îngerului Său, i-a destăinuit-o robului său Ioan, care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, pe toate câte le-a văzut.

1,3 Fericit este cel care citeşte şi cei ce ascultă cuvântul acestei profeţii si păstrează cele scrise într-însa!; pentru că vremea e aproape.

Cartea Apocalipsei are, prin urmare, o importanţă nu numai din punct de vedere profetic, ci şi moral Semnificaţia acestor cuvinte este următoarea: fericit este acela cart, citind această carte, se va pregăti pe sine prin viaţa sa şi faptele credinţei pentru eternitate, în­trucât trecerea în veşnicie este aproape pentru fiecare dintre noi

1,4 Ioan, celor şapte Biserici care sunt in Asia.

Numărul şapte este considerat în general ca o expre­sie a plinătăţii. Sfântul Ioan se adresează aici doar celor şapte Biserici de care a fost apropiat şi pe care le-a cer­cetai adeseori, el însuşi locuind în Efes. însă, prin aces­te şapte Biserici, el se adresează totodată întregii Bise­rici creştine.

1, 4 Har vouă şi pace de la Cel-ce-Este şi Cel-ce-Era si Cel-ce-Vine.

„Har vouă şi pace de la Dumnezeirea cea Tri-Ipostastică. Expresia Cel-ce-Este Este se referă la Tatăl, care i-a spus lui Moise; Eu sunt Cel-ce-Este (Ieşire 3, 14). Ex­presia Cel-Era desemnează Cuvântul care dintru început era la Dumnezeu (Ioan 1, 2). Iar expresia Cel-ce-Vine se referă la Mângâietorul, care totdeauna se pogoară asupra fiilor Bisericii in taina sfântului botez şa se va pogon deplin in veacul viitor (Faptele Apostolilor, cap. 2)” (Sfântul Andrei al Cezareei,  Comentariu la Apocalipsă, cap. 1).

1, 4 Şi de la cele şapte duhuri care sunt înaintea tro­nului Său.

Prin aceste şapte duhuri trebuie în mod firesc să înţelegem pe cei şapte îngeri despre care se vorbeşte în Car­tea lui Tobit (12, 15). Sfântul Andrei al Cezareei îi con­sideră totuşi îngerii care cârmuiesc cele şapte Biserici. Alte interpretări, pe de altă parte, înţeleg prin această expresie pe Duhul Sfânt, care se arată în cele şapte da­ruri ale Sale: duhul temerii de Dumnezeu, duhul cunoştinţei, duhul tăriei, duhul sfatului, duhul înţelegerii, du­hul înţelepciunii, duhul lui Dumnezeu sau duhul evlavi­ei şi al inspiraţiei celei mai înalte (vezi Isaia 11,1-3).

1,5 Si de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel Întâi-Născut din morţi şi Domnul împăraţilor pământului.

Domnul Iisus Hristos este numit aici Martorul cel credincios, în sensul că El Şi-a mărturisit înaintea oa­menilor dumnezeirea şi adevărul învăţăturii Sale prin moartea Sa pe cruce.

„Fiind Viaţa şi învierea noastră, El este întâiul-născut din morţi (Coloseni 1, 18; 1 Corinteni 15, 20), iar cei peste care El are stăpânire nu vor gusta moartea, precum s-a întâmplat cu cei ce au murit şi au înviat înainte, dar vor trăi veşnic[1]. El este Domnul împăraţilor în sensul de Împărat al Împăraţilor şi Domn al Domnilor (1 Timotei, 6,15), egal în putere cu Tatăl şi de aceeşi fire cu El” (Sfântul Andrei, cap. 1).


[1] Sfântul Atanasie cel Mare tâlcuieşte acest fragment astfel: E1 a fost numit «Gel Intâi-Născut din morţi» nu fiindcă a murit îna­intea noastră, întrucât noi am murit mai întâi, ci fiindcă suferind moartea pentru noi şi desfiinţând-o, a fost cel dintâi om care a în­viat, ridicându-se pentru noi cu trupul din morţi. De acum înain­te, El fiind înviat, noi de asemenea prin El şi pentru El vom învia din moarte la timpul potrivit. Second Discourse Against the Arians,

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: