Sfinții Apusului

Doua bloguri dedicate sfinților ortodocși din Apus, Britania ortodoxa si Germania ortodoxa.

Nihilismul – Etapele nihilismului dialectic – Liberalismul (1)

„Cauza revolutiei din epoca modernã”

Ieromonah Serafim Rose

Sursa:APOLOGETICUM 2003

Să precizăm chiar de la început că – liberalismul pe care îl vom descrie în paginile următoare nu este un nihilism evident; este mai degrabă un nihilism pasiv, sau, mai bine spus, este terenul cultivat neutru al stadiilor mai avansate ale nihilismului. Cei care au urmărit discuţia noastră anterioară cu privire la imposibilitatea „neutralităţii” spirituale sau intelectuale în această lume, vor înţelege de îndată de ce am calificat drept nihilist un punct de vedere care, deşi nu este direct responsabil pentru nici un fenomen nihilist izbitor, a fost indispensabil prealabil pentru apariţia lor. Apărarea incompetentă realizată de liberalism a unei moşteniri în care el nu a crezut pe deplin niciodată, a fost una din cauzele cele mai puternice ale nihilismului evident.

Civilizaţia umanist-liberală care, în Europa de vest, a fost ultima formă a vechii ordini care a fost distrusă eficace în Marele război şi revoluţiile celei de a doua decade a acestui secol, şi care continuă să existe – deşi într-o formă mai atenuat „democrată” -, în lumea liberă de astăzi. Ea poate fi caracterizată în principal prin atitudinea sa faţă de adevăr. Aceasta nu este o atitudine de ostilitate făţişă nici chiar de indiferenţă deliberată, pentru că apologeţii ei sinceri au, în mod incontestabil, o sinceră consideraţie pentru ceea ce ei consideră a fi adevăr; mai degrabă, este o atitudine în care adevărul, în ciuda anumitor aparenţe nu mai ocupă o atenţie centrală. Adevărul în care liberalismul pretinde să creadă (desigur, în afară de adevărul ştiinţific) nu este o monedă spirituală sau intelectuală de circulaţie curentă, ci un capital inutil şi zadarnic lăsat din etapa anterioară. Cel puţin în ocazii oficiale, liberalul vorbeşte totuşi despre „adevăruri veşnice”, despre „credinţă”, despre „demnitate umană”, „înaltă chemare” a omului sau „spiritul” său „de nepotolit”, şi chiar despre „civilizaţia creştină”; dar este suficient de clar că aceste cuvinte nu mai înseamnă ceea ce au însemnat ele odată. Nici un liberal nu le consideră cu toată seriozitatea; ele sunt de fapt metafore, ornamente ale limbajului care sunt menite să evoce un răspuns emoţional, şi nu unul intelectual – un răspuns condiţionat în mare măsură de o folosinţă îndelungată, cu o memorie vie a timpului când asemenea cuvinte aveau cu adevărat un înţeles pozitiv şi serios.

Astăzi, nimeni dintre cei care se mândresc pentru că sunt „sofisticaţi” – adică cei care ocupă anumite funcţii în instituţii-academice, în guvern, în ştiinţă, în cercuri intelectual umaniste, nimeni dintre cei care doresc sau obişnuiesc să fie în pas cu „timpul” -, nu crede sau nu poate să creadă pe deplin în adevărul absolut, sau mai precis în adevărul creştin. Totuşi denumirea de adevăr a fost păstrată, aşa cum au fost denumirile acelor adevăruri pe care oamenii le-au considerat odată ca fiind absolute, şi puţini dintre cei care se află într-o poziţie cu autoritate sau influenţă ar ezita să le folosească, chiar atunci când ei sunt conştienţi că sensurile lor s-au schimbat. Intr-un cuvânt, adevărul a fost „reinterpretat”; au fost golite vechile forme şi s-a dat un conţinut nou, cvasi- nihilist. Aceasta se poate observa cu uşurinţă printr-o sumară examinare a câtorva dintre principalele sfere în care adevărul a fost „reinterpretat”.

Opera Cuviosului Serafim Rose – carti editate publicate

Andrew of New Diveyevo, Arhiepiscop. The Restoration of the Orthodox Way of Life [Restaurarea căii de viaţă ortodoxă]. SHB, 1976. Include o introducere a Părintelui Serafim despre Arhiepiscopul Andrei şi viaţa comunităţii ortodoxe.

Adreev, I. M. Russia’s Catacomb Saints [Sfinţii din catacombele Rusiei]. Include viaţa lui I. M. Andreev, şi mai mult material de Părintele Serafim.

Averkie, Arhiepiscop. The Apocalypse of St. John: An Orthodox Commentary [Apocalipsa Sfântului Ioan: Comentariu ortodox]. SHB, 1985. Include articole de Părintele Serafim despre viaţa Arhiepiscopului Averkie şi interpretarea cărţii Apocalipsa.

Varsanufie şi Ioan, Sfinţi. Guidance toward Spiritual Life [Indrumare pentru viaţa duhovnicească]. SHB, 1990.

Gregory de Tours, sfânt. Vita Patrum. SHB, 1988. Include peste 100 de pagini de material introductiv de Părintele Serafim despre creştinism şi monahism în Galia (Franţa) secolelor V şi VI .

Gherman din Alaska, sfânt. Little Russian Philokalia, vol. 3. SHB, 1988.

John Maximovici, Arhiepiscop. The Orthodox Veneration of the Mother of God [Supravenerarea ortodoxă a Maicii Domnului]. SHB, 1978. Include o introducere de Părintele Serafim despre teologia Arhiepiscopului Ioan.

Kontzevici, I. M. The Northern Thebaid [Tebaida nordului]. SHB, 1975. Prefaţă şi epilog de Părintele Serafim.

Mitrofan, Schimonah. Blessed Paisius Velichkovsky [Cuviosul Paisie Velicikovski]. SHB, 1976. Introducere şi Slujba pentru Cuviosul Paisie de Părintele Serafim.

Nazarie de Valaam, Bătrânul. Little Russian Philokalia [Mica Filocalie rusă], vol. 2. SHB, 1983.

Paisie Velicicovski, sfânt. Little Russian Philokalia, vol. 4, SHB, 1994.

Pomazanski, Mihail Preot. Orthodox Dogmatic Theology [Teologia dogmatic ortodoxă]. SHB, 1984. Include o Viaţă a Părintelui Mihail, adnotări extinse şi anexă de Părintele Serafim.

–––––. Dogmaticheskoe Bogoslovie [Teologie dogmatică], St. Herman Brotherhood, ediţie rusă, 1992. Include o anexă: „Informarea Ieromonahului Serafim Rose către Episcopul Nectarie despre primejdia renaşterii noii ‘dogme’ [a răscumpărării] în rândul creştinilor ortodocşi”.

Rose, Părintele Serafim, şi Stareţul Gherman. Blessed John the Wonderworker [Cuviosul Ioan Făcătorul de minuni]. SHB, 1987. Include Prima Vita a Arhiepiscopului Ioan de Părintele Serafim.

Rose, Părintele Serafim, şi Stareţul Gherman. The Northern Thebaid. SHB, 1975. Ediţia revăzută, 1995. Prefaţă şi epilog de Pr. Serafim.

Sava, Episcop de Edmonton. Blessed John: The Chronicle of the Veneration of Archbishop John Maximovitch [Cuviosul Ioan: Cronica venerării Arhiepiscopului Ioan Maximovici]. SHB, 1979.

Serafim de Sarov, Sf. Little Russian Philokalia [Mica Filocalie rusă], vol. 1. SHB, 1980. Include Viaţa pe scurt a Sf. Serafim de Părintele Serafim.

Simeon Teologul, Sf. The Sin of Adam [Păcatul lui Adam]. SHB, 1979. Introducere de Părintele Serafim.

Teofan Zăvorâtul, Sf. The Path to Salvation [Calea mântuirii]. Mărturii ortodoxe din apus, 1983; retipărită de Conciliar Press sub titlul Raising Them Right [Dreapta zidire a lor], 1989.

Verkhovsky, Stareţa Vera. Elder Zosima: Hesychast of Siberia [Bâtrânul

Zosima: isihastul Siberiei]. Nikodemos Orthodox Publication Society, 1979; ediţie revizuită de Părintele Serafim.