„Descoperirea lui Dumnezeu în inima omului”
Ieromonah Serafim Rose
Editura Christiana
Bucureşti, 1996
Mai departe, Iuri își povestește viața: „M-am născut in sângerosul an 1937, in satul Klisev, la treizeci de mile depărtare de Moscova… Tatăl meu, fierar de meserie, a murit in război și nu mi-l amintesc; mama, care a profesat diferite meserii, cred ca era indiferenta religios. Bunica, intr-adevăr, era religioasa”. (De fapt, in Rusia, vei vedea aproape pretutindeni o bunica sau o mama religioasa ce-si aduce familia înapoi la credința.) „…dar bunica, fiind analfabeta, nu avea nici o autoritate in ochii mei. Desigur, am fost botezat de mic, dar in anii de școala mi-a scos cruciulița si, până la vârsta de douăzeci și cinci de ani, am fost un ateu convins. După terminarea scolii primare de șapte ani, am avut șansa sa intru la Școala Superioara de Arte și Industrie din Moscova și am studiat acolo cinci ani din șapte. Astfel, in aparenta, viața mea începuse plina de succese… Cu timpul, as fi primit diploma de artist și as fi putut lucra oriunde as fi vrut.”
Este o biografie academica tipic sovietica. In Uniunea Sovietica, cariera academica este luata foarte in serios: daca reușești, obții un „bilet de libera trecere” spre multe avantaje in viața sovietica, iar daca nu reușești, obții o slujba de genul maturator de strada.
„Dar plictisitoarea viața sovietica și lipsa de satisfacție spirituala, continua Iuri, nu mi-au dat pace si pe la sfârșitul anului 1955, când aveam nouăsprezece ani, a survenit o întâmplare, in aparenta neremarcabila, care mi-a răsturnat viața si, in final, m-a adus aici. Întâmplarea s-a petrecut înăuntrul sufletului meu și a constat in faptul ca am înțeles in ce fel de societate trăiam. In ciuda propagandei sovietice fără nici un conținut, am înțeles ca trăiam sub un regim de o absoluta nedreptate și cruzime. In vremea aceea foarte mulți studenți ajunseseră la aceeași concluzie si, cu timpul, au apărut cei care gândeau ca mine și consideram cu toții ca e datoria noastră sa le vorbim oamenilor despre aceasta descoperire și sa acționam cumva împotriva triumfului răului.” (Desigur, aici se vede tendința idealista a tinereții, care se poate observa și in lumea apuseana.) „Dar politia secreta supraveghează cu grija asupra tuturor cetățenilor din URSS și când, la 7 noiembrie 1958, (pe când aveam doar douăzeci și unu de ani), ne-am adunat ca sa hotăram apariția unei publicații secrete, șase dintre noi au fost arestați si, toți cei ce nu au retractat au primit cea mai mare pedeapsa pentru agitație anti-sovietica – fiecare cate șapte ani de lagăr de concentrare. Astfel a început o cale noua in viața mea”.
Pana aici, trebuie sa notez ca n-a fost vorba deloc de o convertire religioasa. Iuri este inca un tânăr idealist care deodată a fost „zdrobit” și trimis departe, in Gulag.
„Toți cei din lagărul eram atei și marxiști. Adică noi credeam ca marxismul in sine este o invatatura adevărata, care-i conduce pe oameni spre un viitor luminos, spre o imparatie a libertatii si dreptatii și ca, din anumite motive, criminalii moscoviți nu vor sa transpună in viața aceasta invatatura. In lagăr, aceasta idee a murit cu totul și pentru totdeauna in fiecare dintre noi”.
Nu ma voi adânci aici in problematica sau filosofia comunismului, ci doar voi preciza ca Iuri a fost redus la o stare de disperare. El si-a pierdut încrederea in ceea ce crezuse înainte datorita instruirii sale, si anume ca ideologia comunista este o invatatura idealista care aduce fericire și pace. El a văzut ca, in practica, comunismul nu era ceea ce pretindea a fi. Atunci a început sa se întâmple ceva in sufletul sau.
„As dori sa dezvălui puțin din procesul renașterii duhovnicești, spune el, ca sa puteți vedea si dumneavoastră cat de neabătut înaintează in sânul poporului rus.
Pentru ca nu doar eu și cei care erau cu mine am parcurs calea de la ateism la credința religioasa, ci este o manifestare caracteristica pentru lagărele de concentrare sovietice. Ce se întâmpla cu poporul nostru? Procesul renașterii spirituale are doua faze. Intai, vedem clar esența marxismului și ne eliberam de orice iluzie legata de el. După o analiza profunda și cuprinzătoare descoperim ca marxismul, in esența lui, este o invatatura completa a totalitarismului, care este o sclavie absoluta, și orice partid comunist din orice tara, o data ce se angajeaza in realizarea programului marxist, este constrans sa repete ceea ce au făcut și fac comuniștii moscoviți sau sa renunte la marxism și ateism și sa se autolichideze. Intelegand acest adevăr simplu, pierdem baza ideologica prin care ne opuneam sclaviei marxiste. Cădem intr-un vid spiritual care aduce după sine o și mai profunda criza”.
Mai departe, Iuri ne spune cum a început sa intre in aceasta criza profunda: „După ce am fost eliberați din lagăr (adică după șapte ani) perspectivele pe care le aveam, pe care nu le-am dori nici dușmanilor noștri, erau: ori sa revenim in lagăr și sa ramanem acolo tot restul zilelor, ori sa murim intr-o celula dintr-un spital de nebuni, ori sa fim omorați de politia secreta fără proces sau cercetări.
In aceste condiții de criza spirituala, fără nici o cale de ieșire, tasneste in noi, in mod inevitabil, întrebarea suprema pentru concepția despre lume: de ce sa mai trăiesc daca nu mai este nici o ieșire? Si, când vine acest moment inspaimantator, fiecare simte ca moartea l-a prins de beregata: daca nu vine nici un fel de răspuns spiritual, viața se sfarseste, deoarece, fără Dumnezeu, nu numai ca „totul este permis”, dar nici chiar viața nu mai are nici o valoare și nici o semnificație. Am văzut in lagăr oameni ieșindu-si din minți sau sfârșind prin a se sinucide. Eu însumi am simțit limpede ca, daca până la urma as fi ajuns la concluzia ferma și definitiva ca nu exista Dumnezeu, as fi fost obligat sa ma sinucid, de vreme ce e rușinos și nesemnificativ pentru o creatura raționala sa se tarasca intr-o viața chinuitoare și fără sens.
Astfel, in al doilea stadiu al renașterii spirituale descoperim ca ateismul, aplicat până la capătul lui logic, îl duce pe om in mod inevitabil la pierzare deoarece este o desavarsita invatatura a imoralității, a răului si a morții.