Cuviosul Seraphim Rose

Martie 5, 2008

Ştiinţa şi Sfinţii Părinţi – Ştiinţa şi filosofia creştină


Cuv. Seraphim Rose
Din „Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”
Editura Sophia, Bucureşti, 2006

2. Ştiinţa şi filosofia creştină

Filosoful rus Ivan V. Kireevski (1806-1856), ucenic al Stareţului Macarie de la Optina, scria:[1]

„Ştiinţele în partea lor esenţială, adică cunoaşterea, aparţin deopotrivă lumii păgâne şi celei creştine, deosebindu-se doar prin latura lor filoso­fică. Catolicismul nu putea să le dea latura filosofică creştină, fiindcă nu o avea nici el într-o formă pură. Vedem astfel cum ştiinţele, ca moştenire a păgânismului, au înflorit puternic în Europa, dar au sfârşit în ateism, consecinţă inevitabilă a dezvoltării lor unilaterale…”[2]

„Numai filosofia creştină poate da ştiinţelor o temelie dreaptă.”[3]

În Rusia (spre deosebire de Apus):

„Toţi Sfinţii Părinţi greci, chiar şi cei mai adânci gânditori, au fost tra­duşi şi citiţi, copiaţi şi studiaţi în liniştea mănăstirilor noastre, aceste sfin­te embrioane ale universităţilor care nu existau. Isaac Sirul, cel mai adânc gânditor dintre toţi scriitorii filosofici, s-a păstrat până astăzi în copii din veacurile al doisprezecelea şi al treisprezecelea. Iar mănăstirile erau în contact viu şi neîntrerupt cu poporul.”[4]

Aceasta e temelia adevăratei luminări. Acum ştiinţele au luat-o razna, cu­noaşterea lor s-a deformat, fiindcă nu mai au temelie creştină; socotind că îşi alcătuiesc o temelie proprie, s-au poticnit de propriile premise inconştiente şi au adoptat prosteşte prejudecăţile „spiritului vremii”. Ştiinţele din ziua de azi se află într-o stare de „ignoranţă doctă”, o grămadă de amănunte într-un context de stupiditate. Ştiinţa de azi se află într-o stare de barbarie filosofică, adevărat Veac întunecat al cunoaşterii. Numai adevăratul creştinism îi poate da o adevărată filosofie.

3. Deosebirea fanteziilor materialiste de adevărul ştiinţific

Episcopul Ignatie Briancianinov (1807-1867)[5] învaţă că astăzi, pentru o adevărată filosofie, trebuie să cunoşti atât adevăratul creştinism, cât şi ade­vărata ştiinţă; fără acestea nu poţi deosebi fanteziile materialiste de adevărul ştiinţific. El scrie:

„Este de dorit ca unii dintre creştinii ortodocşi care au studiat ştiinţele aplicate să cerceteze apoi şi temeiurile nevoinţei Bisericii Ortodoxe, lăsând moştenire omenirii o adevărată filosofie, întemeiată pe o cunoaştere exactă, iar nu pe ipoteze arbitrare. Înţeleptul grec Platon oprea de la profesarea filosofiei fără studierea prealabilă a matematicii. Iată o părere sănătoasă. Fără o prealabilă studiere a matematicii, împreună cu celelalte ştiinţe întemeiate pe ea, şi fără o cunoaştere lucrătoare şi plină de har a creştinismului este cu neputinţă în vremea noastră să dai la iveală un sistem filosofic corect. Mulţi dintre cei care se socotesc maeştri în filosofie, dar nu sunt familiarizaţi cu matematica şi ştiinţele naturale, atunci când dau de fantezii şi ipoteze arbi­trare în lucrările materialiştilor nu sunt în stare nicidecum să le deosebească de cunoaşterea provenită din ştiinţa în sine, şi nu sunt în stare defel să dea un răspuns şi o evaluare mulţumitoare aiurelilor celor mai absurde ale oricărui visător. Foarte adesea, ei sunt atraşi de aceste aiureli şi ajung până la înşelare, luându-le drept adevăruri vădite.”[6]


[1] [1] În Cursul de Supravieţuire, Părintele Serafim spunea despre Kireevski: „Fiind el însuşi Ia început un fiu al Occidentului, plecat în Germania spre a studia cu cei mai înaintaţi filosofi – Hegel şi Schelling – a fost pătruns adânc de duhul apusean, iar apoi s-a convertit deplin la ortodoxie. Atunci a văzut că cele două nu puteau fi puse laolaltă. A voit să afle de ce erau diferite şi ce răspunde sufletul fiecăruia, ce trebuie să alegi… Nu s-a întors la ortodoxie spre a fi împotriva lumii fără a o înţelege. Mai curând, în ortodoxie a aflat cheia înţelegerii istoriei lumii apusene şi a celor ce se întâmplau acolo.” Trebuie notat că primii dascăli ai lui Kireevski, Hegel şi Schelling, pe care îi cunoştea personal, au fost primii mari filosofi din Apus care să propună filosofia „evoluţiei spirituale”. Aceasta se întâmpla cu mulţi ani înainte ca Charles Darwin să dea la iveală teoria sa biologică. în afară de scrierea lucrărilorfilosofice proprii, Kireevski a avut un rol hotărâtor în a-l ajuta pe Stareţul Macarie de la Optina să editeze şi să publice lucrări patristice fundamentale care au fost trimise în întreaga Rusie. Vezi Leonid Kavelin, Stareţul Macarie de la Optina (trad. rom. la Ed. Bunavestire,Bacău, 1999, pp. 274-290 – n. tr.) (n. ed.)

[2] I.V. Kireevski, Opere complete, Moscova, 1911, vol. 1, p. 118 (în l. rusă).

[3] Ibid. , p. 119.

[4] Ibid.

[5] În cartea sa Sufletul după moarte, Părintele Serafim scria despre Sfântul Ignatie că ,,[a fost], poate, cel dintâi mare teolog ortodox care a îndrăznit să abordeze făţiş această problemă atât de acut pusă în zilele noastre: cum să-ţi păstrezi adevărata tradiţie şi învăţătură creştină, într-o lume care a devenit cu totul străină ortodoxiei, tinzând chiar să o răstoarne şi să o îndepărteze sau să o «reinterpreteze» astfel încât să devină compatibilă cu un mod lumesc de gândire şi viaţă. Foarte conştient de influenţele romano-catolice şi de alte influenţe occidentale, care încercau să «modernizeze» Ortodoxia încă din acele timpuri, Episcopul Ignatie s-a pregătit întru apărarea Ortodoxiei atât printr-un profund studiu al izvoarelor ortodoxe (din a căror înţelepciune a sorbit în câteva dintre cele mai renumite centre monastice ortodoxe din vremea sa), cât şi familiarizându-se cu datele culturii ştiinţifice şi literare din epoca respectivă (a urmat cursurile unei şcoli de inginerie, şi nu ale unui seminar teologic), înarmat astfel cu o cunoaştere nu doar a teologiei ortodoxe, ci şi a ştiinţei profane, el şi-a dedicat întreaga viaţă pentru apărarea Ortodoxiei autentice şi în vederea expunerii devierilor moderne de la aceasta. Nu este exagerat să afirmăm că nici o altă ţară ortodoxă nu a avut, în secolul al XlX-lea, un astfel de apărător al Ortodoxiei împotriva ispitelor şi rătăcirilor epocii moderne” (Serafim Rose, „Sufletul după moarte”, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1996, pp. 8-9).

[6] Episcopul Ignatie Briancianlinov, Opere, St. Petersburg, 1886, voi. 3, p. 125 (în l. rusă). Este interesant că Sfântul Ignatie a scris aceste lucruri cam în vremea când în Anglia apărea „Originea speciilor” a lui Darwin. (n. ed.)

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: