Ştiinţa şi Sfinţii Părinţi – Concluzii

Cuv. Seraphim Rose
Din „Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”
Editura Sophia, Bucureşti, 2006

  

7. Filosofia Sfinţilor Părinţi

„Părinţii nu au spus nimic despre evoluţie” – iată una dintre scuzele folo­site de mulţi ortodocşi spre a crede, de fapt, orice vor ei sau orice spune „ştiinţa” despre acest subiect.

Dar atitudinea noastră faţă de Părinţi trebuie să fie mai serioasă şi mai profundă. A fi credincios Părinţilor nu înseamnă doar a fi gata să îi cităm, sau să ne simţim „liberi” să credem cum ne place dacă nu avem ce cita; ci înseamnă să pătrundem în gândirea lor, care e gândirea Bisericii lui Hristos, şi să avem o filosofie de viaţă bine închegată, ivită din vieţuirea noastră în Biserică, în armonie cu gândirea Părinţilor.

Iar Părinţii au avut o filosofie, şi cu adevărat o teologie, care include pro­blema evoluţiei şi arată absolut limpede ce anume trebuie să creadă creştinul ortodox despre acest lucru. „Evoluţia” nu e o „erezie”, nu mai mult decât este budismul o „erezie”; dar ea include, implică şi presupune atât de multe erori şi păreri false, încât este total incompatibilă cu creştinismul ortodox.

Mulţi credincioşi ortodocşi nu s-au gândit adânc la această problemă şi ast­fel, în nepăsarea lor, cred că este oarecum „posibil” să accepţi evoluţia. Res­tul studiului va încerca să limpezească subiectul, spre a-i face pe creştinii or­todocşi conştienţi de implicaţiile teologiei ortodoxe şi ale filosofiei Sfinţilor Părinţi, care au o părere foarte clară despre principalele probleme ridicate credincioşilor creştini de către evoluţie.