Cuviosul Seraphim Rose

Ianuarie 30, 2009

P. Johnson – Pr. Serafim Rose si stiinta secolului al XXI-lea – Concluzie

„Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”

Ieromonah Seraphim Rose

Editura Sophia, Bucureşti, 2006

Critica evoluţionismului, oricât de validă, nu poate totuşi răspunde la în­trebarea cea mai importantă. In cine să ne încredem dacă dorim să aflăm adevărul despre începuturi: în revelaţia dumnezeiască sau în cercetarea ştiin­ţifică ? Părintele Serafim, asemeni multor creaţionişti, credea că ştiinţa este neputincioasă când este vorba de tema începutului absolut, şi că adevărata cunoaştere despre acest subiect poate veni doar din revelaţia dumnezeiască. El motiva aceasta prin faptul că evenimentele săptămânii creaţiei din Cartea Facerii au avut loc sub incidenţa unui set de legi aparte, legi cu totul diferite de cele care au operat după Cădere.

Dacă este aşa, concluzia sa implică faptul că întregul subiect al începutu­rilor este în afara cercetării ştiinţifice. Ştiinţa poate observa doar ceea ce se întâmplă în lumea de azi, şi poate face deducţii asupra trecutului îndepărtat numai prin presupunerea uniformităţii timpului proceselor şi legilor fizice. Iată de ce savanţii evoluţionişti, de pildă, socotesc că procesul care a creat mai întâi plantele şi animalele este fundamental acelaşi proces al variaţiilor la scară mică pe care-l putem observa şi astăzi în lumea vie. Poate că dove­zile în sprijinul unei asemenea presupoziţii sunt nesemnificative, dar fără ea o ştiinţă a începuturilor ar fi de neconceput. S-ar putea concepe posibilitatea existenţei unui oarecare proces de creaţie evolutivă cu totul nedarwinistă, operând în trecutul îndepărtat, folosind mecanisme ce astăzi nu mai ope­rează. Un asemenea proces ar fi aproape la fel de inacceptabil pentru materialiştii ştiinţifici ca şi pentru creaţioniştii declaraţi, căci un mecanism ce este din principiu inobservabil este la fel de inaccesibil studiului ştiinţific ca şi o minune.

Ştiinţa s-ar putea debarasa de teoria lui Darwin fără pierderi serioase dacă ar avea la îndemână o altă teorie materialistă, întemeiată tot pe presupoziţii uniformiste şi naturaliste. Dar ce se întâmplă dacă nu există o teorie alternativă, sau cel puţin o teorie cu destul sprijin în realitatea de fapt spre a face să fie general acceptată ? Savanţii care doresc să explice totul vor conti­nua întotdeauna să facă supoziţii care să le îngăduie să-şi împlinească măre­ţul obiectiv şi vor fi întotdeauna extrem de reticenţi să admită că metodele lor ar putea fi nepotrivite pentru a explica tainele creaţiei. Ştiinţei nu-i place să tolereze căi rivale de înţelegere, de-aceea savanţii ambiţioşi vor denunţa vehement pe acei gânditorii religioşi care enunţă posibilitatea ca legile şi procesele fizice să se fi schimbat din vremea creaţiei. Părintele Serafim nu s-a lăsat intimidat de acest tip de denunţ, şi nici alţii n-ar trebui s-o facă. Uniformismul, asemeni naturalismului, este o presupoziţie filosofică, nu un fapt. Este perfect raţional să facem alte presupoziţii, inclusiv presupoziţia ce duce la concluzia că putem cunoaşte ceva despre începuturi numai dacă Dumnezeu a voit să ne descopere.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: