Cuviosul Seraphim Rose

Ianuarie 22, 2009

P. Johnson – Pr. Serafim Rose si stiinta secolului al XXI-lea – Introducere (1)

„Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”

Ieromonah Seraphim Rose

Editura Sophia, Bucureşti, 2006

Am auzit prima oară de Părintele Serafim Rose în vara lui 1996, pe când conferenţiam în regiunea Seattle. Un tânăr ce fusese în legătură cu călugării de la Mănăstirea Sfântul Gherman din Alaska, de la Platina, California, mi-a adus un morman de cărţi, spunându-mi că monahii ar dori să scriu un eseu care să însoţească o culegere din scrierile Părintelui Serafim despre Cartea Facerii şi evoluţie. Majoritatea acestor cărţi le-am trimis prin poştă la biroul meu, dar am ales-o pe cea mai subţire (Nihilismul) ca s-o citesc pe drum. Am fost fascinat de profunzimea înfăţişată de această lucrare timpurie, nemaiavând nevoie de alte îndemnuri ca să citesc mai târziu toate celelalte ma­teriale pe care le primisem, inclusiv biografia scrisă de Părintele Damaschin Christensen şi scrierile inedite adunate pentru acest volum. Părintele Serafim Rose credea şi trăia prin învăţătura Bisericii Creştine primare, dar (sau poate ar trebui să spun „de aceea” ?) înţelegea în amănunt problemele modernită­ţii. Sunt onorat de a fi fost invitat să ajut ca învăţătura lui să ajungă în atenţia unui public cât mai larg.

Sarcina mea este aceea de a trece în revistă starea problematicii ştiinţifice de astăzi, spre a face cititorul să înţeleagă cât de bine rezistă critica natura­lismului evoluţionist a Părintelui Serafim azi, când o importantă reconside­rare a darwinismului a început să se producă în lumea profană. Trebuie să spun mai întâi că implicarea mea în problematica evoluţiei a fost destul de diferită de a sa. Obiectivul principal al Părintelui Serafim a fost acela de a explica învăţătura Părinţilor Bisericii, îndeosebi în privinţa felului lor de a înţelege Scriptura, astfel încât credincioşii ortodocşi să nu fie înşelaţi de eforturile eronate de reinterpretare a acestor învăţături în lumina ştiinţei evo­luţioniste moderne. El s-a ocupat de problemele ştiinţifice mai ales în con­textul apărării scrierilor patristice, îndreptându-şi învăţăturile către credin­cioşii ortodocşi. Deşi înţelegea foarte adânc rădăcinile filosofice ale teoriei evoluţioniste, nu avusese prea mult de-a face cu comunitatea ştiinţifică. Se pare că a dezbătut subiectul doar cu Dr. Kalomiros, care era apreciat de o parte a comunităţii ortodoxe, dar ale cărui păreri ştiinţifice erau confuze şi pline de informaţii greşite.

Scrierile mele se adresează publicului larg, incluzând intelectuali secula­rizaţi şi credincioşi din felurite tradiţii religioase. Scrierile şi conferinţele mele mă fac să fiu într-o dezbatere constantă cu o mulţime de persoane importante, mai mult sau mai puţin celebre. Cei mai mulţi dintre criticii mei nu ar socoti că Părinţii Bisericii sunt autorităţi demne de încredere, sau nici mă­car nu le-ar cunoaşte numele. Mulţi dintre ei au şi puternice prejudecăţi îm­potriva a orice miroase a „fundamentalism” sau chiar a „religie”, astfel că mai curând resping orice fel de referiri la Biblie sau la exegeţii ei, decât să se lase convinşi de ele. Spre a evita nesfârşite confuzii şi divagaţii şi a păstra atenţia concentrată asupra problemei celei mai importante, am lăsat inten­ţionat deoparte orice problemă de exegeză biblică şi autoritate religioasă, spre a-mi concentra energia asupra unei singure teme. Tema mea este, după expresia Părintelui Serafim, aceea că „evoluţia nu este nicidecum un «fapt ştiinţific», ci filosofie”. Filosofia respectivă este naturalismul (doctrina după care natura este „tot ce există”), care, în acest caz, e identică cu materialis­mul (doctrina că realitatea nu cuprinde nimic altceva decât particulele studi­ate de fizicieni). Dacă materialismul e adevărat, atunci natura trebuie să fie în stare să săvârşească propria creaţie, de unde existenţa unui proces evolu­tiv materialist decurge ca o chestiune logică de neocolit. Deci, am afirmat eu, materialismul ştiinţific crede în evoluţia naturală nu pe baza unor dovezi, ci în ciuda lor.

Deşi abordarea mea m-a făcut să ocolesc problemele autorităţii patristice, ce îl preocupau aşa de mult pe Părintele Serafim, unii dintre adversarii mei (precum Dr. Kalomiros) au făcut apel la Sfinţii Părinţi într-o formă foarte răs­tălmăcită, spre a corespunde scopurilor lor. Sunt deci mulţumit să observ că Părintele Serafim a demolat definitiv una dintre gogoriţele favorite ale acomodaţioniştilor, nu numai din Ortodoxie, ci şi din cercurile romano-catolice sau protestante. Căutând cu disperare orice ar putea veni în sprijinul programului lor de amestecare a creştinismului cu naturalismul evoluţionist, aceşti teologi şi savanţi au pretins că unii Părinţi de seamă, precum Vasile cel Mare şi Augustin, au lăsat o învăţătură ce este mai mult sau mai puţin o versiune primitivă a teoriei evoluţioniste modeme. Nu e nevoie să spun mai multe despre acest subiect, căci nimeni dintre cei ce înţeleg expunerile Părintelui Serafim despre Cartea Facerii şi creaţie, cuprinse în volumul de faţă, nu mai este în primejdie de a se lăsa rătăcit de asemenea interpretări înşelătoare.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: