Cuviosul Seraphim Rose

Decembrie 16, 2008

Descoperirea lui Dumnezeu în inima omului – Cautarea (2)

„Descoperirea lui Dumnezeu în inima omului”

Ieromonah Serafim Rose

Editura Christiana

Bucureşti, 1996

Împins de râvna, Nichita i-a cerut Egumenului sau binecuvântarea pentru a trai in singurătate. Egumenul (care, pe atunci, era Sfântul Nicon) i-a interzis, zicând: „Fiule! Nu e bine pentru tine, care esti tânăr, sa fii singur. Mai de folos iţi este sa traiesti împreuna cu fraţii căci, slujindu-i pe ei, nu te vei lipsi de plata.

Singur ai văzut cum a fost amăgit Isaac de demoni in singurătate. El ar fi pierdut daca nu l-ar fi scăpat harul lui Dumnezeu, dat lui pentru rugăciunile cuviosilor nostri părinţi, Antonie şi Teodosie”.

„Părinte, a răspuns Nichita, eu nu mă voi lăsa niciodată amăgit de felu acesta, ci voi sta drept împotriva înşelăciunilor demonilor şi îl voi ruga pe Dumnezeu sa-mi dea darul facerii de minuni, ca lui Isaac Zăvorâtul, care savarseste multe minuni şi in ziua de astăzi.”

„Dorinţa ta e mai presus de puterile tale, i-a răspuns egumenul. Pazeşte-te, ca nu cumva, înălţându-te, sa cazi. Eu, dimpotrivă, iţi poruncesc sa slujeşti fraţilor şi vei primi cununa de la Dumnezeu pentru ascultarea ta.”

Nichita, împins de cea mai mare râvnă spre viata de singurătate, n-a avut nici cea mai mica dorinta sa asculte de ceea ce i-a spus egumenul şi a făcut ce-si pusese el in minte. S-a închis in chilie şi a continuat sa se roage fără a mai ieşi.

După o vreme, in timp ce se ruga, a auzit o voce rugându-se împreuna cu el şi a simtit o mireasma extraordinara. Amăgit astfel, si-a zis: „Daca acesta n-ar fi fost îngerul Domnului, nu s-ar fi rugat împreuna cu mine şi nu s-ar fi simţit mireasma Duhului Sfânt”. Nichita a început sa se roage şi mai stăruitor, spunând: „Doamne, arată-mi-Te deslusit, ca se Te pot vedea!”.

Atunci, s-a auzit o voce care i-a spus: „Nu mă voi arata tie pentru ca esti prea tânăr si, înălţându-te, sa nu cazi”. Zăvorâtul a răspuns cu lacrimi: „Doamne, nu mă voi amăgi, deoarece egumenul meu m-a invatat sa nu iau seama la inselaciunile demonilor şi voi face tot ceea ce îmi vei porunci”.

Castigand astfel putere asupra lui, şarpele cel distrugător de suflete a zis:

„Nu este cu putinta omului, in trup fiind, sa ma vada. Dar, iata, iti trimit ingerul meu ca sa ramana cu tine. Sa faci voia lui”.

La aceste cuvinte, un demon cu chip de înger i-a apărut zăvorâtului. Nichita i-a căzut la picioare şi i s-a închinat ca unui înger. Demonul i-a zis: „De acum sa nu te mai rogi, ci sa citeşti cărţi. In acest fel vei intra in dialog neîntrerupt cu Dumnezeu şi vei primi puterea sa dai cuvânt folositor celor ce vor veni la tine şi eu mă voi ruga neîncetat Ziditorului a toate pentru mântuirea ta”.

Zavoratul a crezut acestor cuvinte şi a fost inselat şi mai rău. A încetat sa se mai roage şi se ocupa doar cu cititul. Văzându-l pe demon rugându-se neîncetat, se bucura, crezând ca un înger se roagă pentru el. Apoi a început sa vorbească din Scriptura celor ce veneau la el şi sa proorocească asemenea zăvorâtului din Palestina.

S-a răspândit vestea despre el şi a ajuns până la curtea unui mare cneaz. De fapt, el nu proorocea, dar spunea celor ce veneau la el unde fuseseră puse lucrurile furate sau ce se întâmpla intr-un loc îndepărtat, obţinând aceste informaţii de la demonul care-l asista. Astfel, el i-a spus marelui cneaz Izeaslav despre uciderea printului Gleb al Novgorodului şi l-a sfătuit sa-si trimită fiul sa preia tronul şi sa conduca in locul aceluia. Aceasta a fost suficient pentru ca oamenii lumeşti sa-l cinstească pe zăvorât ca pe un prooroc. E fapt dovedit ca oamenii lumeşti şi chiar monahii fără discernământ duhovnicesc sunt mai întotdeauna atraşi de mincinoşi, impostori, ipocriţi şi de toţi cei care sunt inşelati de demoni, considerându-i sfinţi sau slujitori sinceri ai lui Dumnezeu.

In ceea ce priveşte cunoaşterea Vechiului Testament, nimeni nu se putea compara cu Nichita. Dar nu putea sa sufere Noul Testament, nu-si lua subiectele din Evanghelii sau Epistolele Apostolilor şi nu le îngăduia vizitatorilor săi sa menţioneze ceva din Noul Testament. Din aceasta atitudine ciudata in invatatura sa, părintii Lavrei au înţeles ca este inşelat de un demon. Pe atunci se aflau in mânăstire multi călugări cuviosi inzestrati cu daruri duhovnicesti şi har. Ei au alungat demonul de la Nichita prin rugăciunile lor şi Nichita nu l-a mai văzut.

Parintii l-au scos pe Nichita din locul sau retras şi i-au cerut sa le spună ceva din Vechiul Testament. Dar el a spus sub jurământ ca n-a citit niciodată cărţile pe care înainte le ştia pe de rost. S-a dovedit ca uitase chiar şi sa citeasca, atât de mare fusese influenta inşelaciunii satanice. Numai cu greutate a invatat iarăşi sa citească.

Prin rugăciunile cuvioşilor parinti, el si-a venit in sine, si-a recunoscut şi mărturisit păcatul, s-a pocăit cu lacrimi amare şi a ajuns la un mare grad de sfintenie şi la darul facerii de minuni printr-o viata smerita intre frati. In cele din urma, Sfântul Nichita a fost hirotonit Episcop al Novgorodului.

Astăzi, aceasta istorisire starneste in noi urmatoarea intrebare: cum poate un cautator in domeniul religiei sa evite capcanele şi inselaciunile pe care le intalneste in cautarea sa? La aceasta intrebare exista un singur raspuns: o persoana nu trebuie sa porneasca in cautarea religioasa de dragul experientelor religioase, care pot sa insele, ci de dragul adevărului. Oricine studiază religia in mod serios ajunge la aceasta problema care este, cu adevărat, o problema de viata şi de moarte.

Credinta noastră creştina ortodoxa, in comparatie cu cea a confesiunilor apusene, este numita adesea „mistica” deoarece, fiind in contact cu o realitate spirituala, are rezultate care sunt numite in mod obişnuit „supranaturale” – adică se afla dincolo de orice logica sau experienţa pământească. Nu e nevoie sa cercetezi vechea literatura ca sa găseşti exemple, pentru ca şi viata unui făcător de minuni din zilele noastre este plina de elemente mistice. Arhiepiscopul Ioan Maximovici, care a murit doar in urma cu cincisprezece ani şi a trăit in aceasta parte a Californiei ca Arhiepiscop de San Francisco, a fost văzut strălucind de lumina, înălţându-se de la pământ in timpul rugăciunii, a fost clarvăzător, a săvârşit vindecări miraculoase… totuşi, nici una dintre acestea nu este importanta in sine; oricare din ele poate fi imitate de falsii facatori de minuni. Atunci, cum vom sti noi daca este cineva in adevăr?

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: