Cuviosul Seraphim Rose

Octombrie 24, 2008

Scrisori misionare – Mai 1971

Filed under: Rusia,Scrisori misionare — Petre @ 7:37 am
Tags: ,

„Ne vorbeşte Părintele Seraphim Rose. Scrisori misionare”,

Editura Bunavestire, 2003

15/28 Mai 1971

Bucuraţi-vă întru Domnul! Îmi face plăcere să aud din nou de voi. Ne vom bucura dacă vă vom putea vedea Miercuri, 9 Iunie, ori în altă zi din săptămâna aceea, atunci când vă va conveni cel mai bine.

În Biserica Ortodoxă nu este interzis să te rogi la Sfinţi „necanonizaţi”[1]. De fapt, canonizarea oferă doar un statut oficial la ceea ce deja există neoficial: oamenii se roagă unui sfânt înainte ca Biserica, în cele din urmă, să-i stabilească un cult general, moment în care i se stabileşte o slujbă, o icoană etc. Tot astfel, în mod particular, putem cere să se roage pentru noi oricărui creştin plecat dintre noi, aşa cum obişnuim să cerem rugăciunea creştinilor ortodocşi în viaţă – pentru că toţi sunt vii în Hristos; cu atât mai mult cineva a cărui viaţă sfântă sau mucenicie au fost bine-primite de Hristos Domnul nostru, astfel că el poate auzi rugăciunile noastre, mijlocind pentru noi. De aceea, dacă eşti inspirat să faci aşa, roagă-te cu toată încrederea Ieromartirului Serafim. De fapt, nu e nimic rău în a decupa fotografia lui şi a o pune între icoanele tale – dar nu într-un loc central, ci undeva deoparte, pe la marginea colţişorului tău de rugăciune, cum s-ar spune. Au fost mulţi oameni care au făcut astfel cu imagini reprezentând pe Sfântul Ioan de Kronstadt şi Sfântul Herman cu mult înainte ca ei să fie canonizaţi.

Cât despre Biserica din Catacombe şi „cultul membrilor Familiei Imperiale”[2] – nu ştiu cu câtă seriozitate trebuie să privesc acest fapt, având în vedere că sovieticii sunt foarte cunoscuţi pentru abilitatea cu care descoperă peste tot „comploturi monarhiste”, respectiv „practici religioase” dintre cele mai bizare, care se întemeiază pe o gândire rătăcită. Dacă totuşi această declaraţie se bazează pe fapte, chestiunea devine interesantă dacă ar fi să o alăturăm următoarei afirmaţii: „ipoteza numelor ţarilor…” care la început ne-a pus pe gânduri. Se poate ca Biserica din Catacombe să fi canonizat (oficial sau neoficial) ca martiri Familia Imperială şi astfel să fie veneraţi ca sfinţi şi să li se preia numele la botezuri şi în monahism. Dar aceasta e numai o speculaţie. Fără îndoială că ţarul şi familia sa trebuie văzuţi ca martiri ai Credinţei Ortodoxe, fapt care nu are nici o legătură cu chestiunea monarhiei; din nefericire, există oameni din afară care îi numesc „monarhişti” pe cei care îi venerează pe aceşti martiri, ceea nu poate stârni decât confuzie. Întreaga chestiune a „monarhismului” sinodal a stârnit deja destulă confuzie. Există un număr de fire care trebuie descurcate pentru a obţine o imagine clară – m-aş bucura să o discut cu tine odată; fiind amândoi americani, probabil că nu vom suferi tot felul de reacţii emoţionale care ar putea cumva să-i tulbure pe ruşi!

Pe scurt, este foarte adevărat că mulţi emigranţi ruşi, în special cei evlavioşi şi cei din rândul clerului, vor pleda pentru vechea ordine din Rusia şi cu siguranţă că o vor prefera oricărei alte ordini din zilele noastre (pentru Rusia); dar în America, aceiaşi oameni vor trebui să fie consideraţi ca democraţi, deoarece participă la alegerile noastre şi nu au de gând să-l „reabiliteze” (aici) pe George III![3] Dar să numeşti Sinodul însuşi „monarhist” este lipsit de orice logică, cel puţin irelevant, pentru că nu afectează în nici un fel (din câte mi-aş putea imagina) credinciosul simplu. Nu e nici un „păcat” să speri ca în Rusia să se instaureze o democraţie, cu toate că, personal, cred că destinul istoric al naţiunii ruse este strâns legat de cel al Ţarilor şi tot ce a urmat [de la ultimul Ţar – n. tr.] şi va mai urma, va fi doar o idee impusă cu forţa, spre marea pagubă a poporului rus. Cred că cei care vorbesc despre „monarhismul” Sinodului exprimă de fapt propriul dezgust faţă de poziţia în general tradiţionalistă a Sinodului care înainte de toate este o poziţie bisericească. Aşa cum am spus, dacă vă interesează toate acestea, le putem discuta cândva, dar nu cred că este o chestiune atât de importantă!

Aşteptăm cu nerăbdare să vă vedem. Acum două zile districtul nostru a început obişnuita reparare anuală a mocirlosului nostru drum – ieri şi astăzi a plouat şi drumul este deja o mocirlă totală, spre paguba pescarilor care deja au început să sosească pentru week-end (la pârâu)! De îndată ce ploaia se va opri, se va usca repede, dar toată lucrarea va trebui cândva refăcută.


[1] Eu întrebasem dacă e bine să mă rog noului mucenic rus – Arhiepiscopul Serafim din Uglich, care în acea vreme nu era încă canonizat; portretul său fusese tipărit pe coperta revistei The Orthodox Word, Nov./Dec. 1971.

[2] Îl întrebasem de asemenea câte ceva în legătură cu ceea ce citisem despre cultul Familiei Imperiale Ruse, familie care a fost martirizată – o idee destul de nouă şi surprinzătoare pentru mine.

[3] George III (1738-1820) – rege al Marii Britanii şi al Irlandei (1760-1820), nepotul lui George II [n. tr.].

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: