Cuviosul Seraphim Rose

Octombrie 22, 2008

Nihilismul – Introducere – Problema Adevarului (3)

„Cauza revolutiei din epoca modernã. Nihilismul”

Ieromonah Serafim Rose

Sursa:APOLOGETICUM 2003

„Intr-un anumit grad, toatã filosofia presupune autonomia ideilor; astfel, „materialismul” filosofic este o specie a „idealismului”. S-ar putea spune cã este auto-recunoaşterea acelora ale cãror idei nu se ridicã deasupra claritãţii, a cãror sete pentru adevãr este atât de uşor potolitã de ştiinţa pe care ei o realizeazã în felul lor absolut.

„Realismul critic”, sau „pozitivismul”, este negarea deschisã a adevãrului metafizic. Pornind de la aceleaşi predispoziţii ştiinţifice ca naturalismul care este mai naiv, el demonstreazã o modestie mai mare în abordarea absolutului în totalitate şi restrângându-se la adevãrul „empiric”, „relativ”. Noi am observat deja contradicţia existentã în aceastã poziţie: negarea adevãrului absolut este ea însãşi un „adevãr absolut”; iarãşi, ca şi cu naturalismul, însãşi afirmarea primului principiu al pozitivismului este propria respingere a argumentelor.

„Agnosticismul”, ca şi „realismul”, poate fi „naiv” sau „critic”. „Agnosticismul naiv” sau „doctrinar” afirmã neputinţa cunoaşterii absolute a oricãrui adevãr absolut. In timp ce pretenţia lui pare mai modestã chiar decât cea a pozitivismului, acesta pretinde totuşi destul de clar prea mult: dacã „agnosticismul” ştie de fapt cã absolutul este „incognoscibil”, atunci aceastã cunoaştere este ea însãşi „absolutã”. Asemenea agnosticism este de fapt doar o variantã a pozitivismului, încercând, fãrã sã aibã succes mai mare, sã-i acopere contradicţiile.

In cele din urmã, noi gãsim numai în „agnosticismul critic” sau „pur”, ceea ce pare a fi o renunţare plinã de succes la absolut; din nefericire, asemenea renunţare aduce dupã sine renunţarea la toate celelalte şi sfârşeşte – dacã este consecventã -, într-un total solipsism. Agnosticismul acesta este simpla relatare de fapt: noi nu cunoaştem dacã existã un adevãr absolut, sau care ar putea fi natura lui dacã ar exista. Atunci – acesta este corolarul -, hai sã ne mulţumim cu adevãrul empiric, relativ pe care îl putem cunoaşte. Dar ce este adevãrul? Ce este cunoaşterea? Dacã nu existã un standard absolut prin care acestea sã se poatã mãsura, ele nici mãcar nu pot fi definite. Agnosticul, dacã admite aceastã criticã, nu permite acesteia sã-l tulbure; poziţia sa este cea a „pragmatismului”, „experimentalismului”, „instrumentalismului”: nu existã nici un adevãr, dar omul poate supravieţui, se poate descurca în lume, fãrã el. O asemenea poziţie a fost apãratã în medii sociale înalte – ca şi în cele foarte joase -, în secolul nostru antiintelectual. Dar cel puţin se poate spune despre aceasta cã este iresponsabil din punct de vedere intelectual. Este abandonarea definitivã a adevãrului, sau mai degrabã predarea adevãrului în mâinile puterii, fie cã acea putere este naţiunea, rasa, clasa, confortul, sau oricare altã cauzã care este în stare sã absoarbã energiile umane sortite cândva adevãrului.

„Pragmaticul” şi „agnosticul” pot fi destul de sinceri şi bine intenţionaţi; dar ei reuşesc doar sã se autoînşele – sã înşele şi pe alţii -, dacã continuã sã foloseascã cuvântul „adevãr” pentru a descrie ceea ce cautã ei. De fapt, existenţa lor este mãrturia faptului cã cercetarea pentru aflarea adevãrului care a animat europeanul de un timp îndelungat, a ajuns la final. Dintr-un punct de vedere, patru secole şi mai bine de gândire modernã au reprezentat un experiment în posibilitãţile cunoaşterii deschise omului, admiţând cã nu existã nici un adevãr dezvãluit. Concluzia acestui experiment – pe care Hume a vãzut-o deja şi de la care s-a retras în confortul „bunului simţ” şi al vieţii convenţionale, şi pe care mulţimile le intuiesc astãzi fãrã sã aibã un asemenea refugiu sigur -, este o negare absolutã. Dacã nu existã nici un adevãr dezvãluit, nu existã nici un fel de adevãr, cãutarea adevãrului în afara Revelaţiei a ajuns la un capãt mort. Omul de ştiinţã admite aceasta limitându-se la cele mai restrânse specialitãţi, fiind mulţumit dacã vede o anumitã coerenţã într-o sumã limitatã de fapte, fãrã sã se tulbere de existenţa vreunui adevãr, fie el mare sau mic. Mulţimile iau parte la aceasta îndreptându-se cãtre omul de ştiinţã, nu pentru adevãr, ci pentru aplicaţiile tehnologice ale cunoaşterii care nu mai au decât o valoare practicã, şi îndreptându-se totodatã cãtre alte surse iraţionale pentru valorile fundamentale în care oamenii se aşteptau cândva sã gãseascã adevãrul. Despotismul ştiinţei asupra vieţii practice este contemporan cu apariţia unei serii întregi de „revelaţii” pseudo-religioase; cele douã sunt simptomuri ale aceleaşi maladii: abandonarea adevãrului.

Astfel, logica ne poate duce la negarea sau îndoiala asupra adevãrului absolut care duce (dacã omul este consecvent şi cinstit) cãtre prãpastia solipsismului şi iraţionalismului. Singura poziţie care nu implicã nici o contradicţie logicã este afirmarea unui adevãr absolut care susţine şi protejeazã toate adevãrurile mai mici; şi acest adevãr absolut nu poate fi obţinut prin mijloace relative, umane. La acest punct logica ne pãcãleşte, şi trebuie sã intrãm într-un univers diferit în întregime, al disertaţiei dacã trebuie sã mergem mai departe. Un singur lucru este de afirmat, şi anume acela cã nu existã nici o barierã logicã pentru afirmarea adevãrului absolut; printre altele este o altã problemã de afirmat. O asemenea afirmaţie se poate baza numai pe o sursã; problema adevãrului trebuie sã vinã în finalul problemei Revelaţiei.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: