Cuviosul Seraphim Rose

Octombrie 8, 2008

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse (8)

„Teologie Apologetică ortodoxă”

Ivan Mihailovici Andreev

Editura Sophia, Bucureşti,2003

Un adevărat convertit ortodox din rândul intelectualităţii ruse

de părintele Serafim Rose

8.  Cosmologia de Catacombă

În 1926 Andreev atingea maturitatea filosofică şi religioasă în 1927 a început perioada sa de grea încercare.  În anul următor, Mitropolitul Serghie şi-a publicat infama „Declaraţie”, iar credincioşii ortodocşi s-au împărţit în două tabere. Andreev, împreună cu cei mai mulţi din cercul său de prieteni – Askoldov, părintele Teodor Andreev, părintele Serghei Tikhomirov şi părintele Pavel Florensky – au protestat împotriva „Declaraţiei” şi s-au alăturat opoziţiei din care s-a format actuala Biserică de Catacombă. În această alegere critică s-a confirmat înţelepciunea şi dreapta formare spirituală a lui Andreev.

Acţiunile lui Andreev, care a protestat la început împotriva „Declaraţiei”, iar după aceea a fost întemniţat (la Solovksi, din 1929 până în 1931) şi exilat pentru concepţiile sale religioase, sunt descrise în unele din articolele sale. În timpul anilor `30 a participat activ la mişcarea de catacombă „Josephite” în timp ce lucra ca medic sau ca psihiatru, de câte ori avea ocazia să o facă. Este ştiut faptul că a participat la slujbele părintelui Ismail Rojdestvenski şi că a fost pentru o vreme fiul lui duhovnicesc. Chiar înainte de cel de-al doilea război mondial, Andreev era medicul-şef al Spitalului Psihiatric Regional din Novgorod. Când nemţii au avansat, el se afla în zona ocupată, iar când s-au retras, a plecat în Germania, stabilindu-se până la urmă (în 1950) la Mânăstirea Sfânta Treime de lângă Jordanville, New York. Aici s-a înscris la facultatea Institutului Sfânta Treime, care, în timpul său, aduna unele dintre cele mai remarcabile minţi ale diasporei ruse, alcătuind un adevărat grup de gânditori ruşi tradiţionalişti fără seamăn în întreaga lume ortodoxă, aceasta datorându-se în mare parte atât profunzimii şi rafinamentului gândirii lor în teologie, filozofie şi literatură, cât şi integrităţii şi echilibrului concepţiei lor despre situaţia actuală din Biserică.

Din nefericirea, din cauza lipsei de rafinament în rândul creştinilor ortodocşi contemporani, în general, şi datorită modestiei şi smereniei adânc înrădăcinate a acestor superbe roade ale tradiţiei ortodoxe adevărate, aceşti gânditori ortodocşi, printre care şi Andreev, rareori au fost apreciaţi la întreaga lor valoare; chiar şi cei are au trăit şi studiat în mijlocul lor prea rar au înţeles ce comori ar fi scos din bogăţia cunoaşterii şi experienţei lor ortodoxe. Maturitatea lor spirituală şi intelectuală, rafinamentul lor străvechi, arta lor subtilă de a rosti nerostitul, complexitatea şi în acelaşi timp, integritatea concepţiei lor ortodoxe despre lume – totul a depăşit în mare măsură mintea unei generaţii mai tinere (fie ruşi, greci sau convertiţi), care caută prea des foarte multe răspunsuri uşoare la întrebări foarte simplificate; care este atât de uşor scandalizată de mici lacune, încât nu înţelege rostul unei vieţi profund ortodoxe, care  – din imaturitate spirituală şi lipsă de cultură intelectuală  – pur şi simplu nu poate urmări procesele de gândire ale unui  gânditor ortodox matur; a cărei lipsă de sensibilitate artistică şi literară poate duce la o falsă spiritualitate, împiedicând omul să cunoască elementele părţii inferioare a „sufletului”, care poate uzurpa poziţia superioară a „duhului”, dacă nu este obişnuit să le distingă; a cărei lipsă de simţire ortodoxă se transmite orbeşte uriaşilor ortodoxiei din mijlocul lor. Cu toţii suferim din această cauză. Atunci cu atât mult trebuie să ne străduim să-i înţelegem pe aceşti uriaşi, care acum sunt adormiţi cu toţii şi pe care, părăsindu-i, apărătorii ortodoxiei s-ar afla într-o situaţie foarte precară în lupta lor împotriva ispitelor viclene ale unei epoci anticreştine. Fără o lărgire şi deschidere a concepţiei noastre ortodoxe despre lume şi fără să reţinem cât de puţin din adevărata învăţătură ortodoxă a marilor oameni care ne-au transmis ortodoxia – cu greu vom putea supravieţui.

Arh. Vitalie (Maximenko) de Jordanville l-a apreciat foarte mult pe Andreev ca gânditor şi mărturisitor ortodox. În foarte multe ocazii el i-a dat binecuvântare să îmbrace stiharul slujirii bisericeşti şi să ţină predici în biserica mânăstirii. Studenţii îşi amintesc de el ca de un conferenţiar foarte entuziast, elocvent şi inspirator (mai degrabă la nivelul Sorbonei decât la cel al seminarului obişnuit), predând discipline în care el a crezut din toată inima şi cărora le-a fost cu totul devotat. A fost absolut intolerant numai în legătură cu un singur lucru: şarlatania, fie în viaţă spirituală, fie în cea intelectuală.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: