Cuviosul Seraphim Rose

August 15, 2008

Ortodoxia si Religia Viitorului – Cele sase tipuri de întâlniri extraterestre

„Ortodoxia şi Religia Viitorului”

Ieromonah Serafim Rose

Trad: Mihaela Grosu

Dr. Hynek, care a studiat mai în amănuntime problema decât cei mai prestigiosi dintre experti, distinge sase categorii generale de fenomene OZN sau extraterestre[1].

Prima dintre ele, a „luminitelor nocturne”, este si cea mai frecvent mentionată si cea mai putin stranie dintre toate. Acestea pot fi usor asimilate cu corpuri ceresti, meteori etc. si nu sunt considerate propriu-zis OZN-uri. „Luminitele nocturne” cu adevărat ciudate (acelea care rămân „neidentificate”), cele care par manevrate în mod inteligent si nu pot fi considerate nave spatiale, sunt de cele mai multe ori reperate de mai multi martori, printre care ofiteri de politie, piloti, sau operatori ai turnurilor de control.

A doua categorie de OZN-uri o constituie „discurile diurne”, al căror comportament este similar cu al luminitelor de noapte. Aceste discuri sunt asa numitele „farfurii zburătoare” si ele apar în toate relatările incluse în această categorie; ceea ce diferă este forma OZN-ului, care variază de la cilindrică până la circulară. Au un aspect metalic si depăsesc capacitatea celor mai sofisticate nave spatiale cunoscute până în prezent. Se afirmă că OZN-urile de gradul doi sunt, ca si „luminitele nocturne”, silentioase, si că pot apărea în grupuri de două sau mai multe.

În a treia categorie întră descrierile „radar-vizuale”, adică reperări de OZN-uri care se fac cu ajutorul radarului (reperările radar fiind si ele susceptibile de diferite erori). Cele mai multe din aceste cazuri au loc noaptea, când sunt reperate simultan de mai multe avioane (uneori trimise special să urmărească OZN-urile deja semnalate), de la distante relativ mici.
În astfel de cazuri, avioanele sunt întotdeauna depăsite de OZN-uri, care uneori se plasează ele în urmărirea avionului si apoi dispar la viteze uluitor de mari (până la 6640 km pe oră si chiar mai mult). Uneori, ca si în întâlnirile de gradul 1 si 2, obiectul pare că se divide (în două sau chiar mai multe părti distincte), iar alteori radarul nici măcar nu înregistrează obiective reperate clar de piloti în timpul zborului. Aceste întâlniri, ca si cele din primele două categorii, durează de la câteva minute până la câteva ore.

Există un număr de cazuri documentate din primele trei categorii, fiecare dintre ele fiind observate de numerosi martori oculari, izolati, credibili si cu experientă. Dr. Hynek notează însă că oricare din aceste cazuri ar putea fi produs de un set de împrejurări său conditii extrem de neobisnuite si nu neapărat de un fenomen total necunoscut.

Dar când se acumulează cazuri bine documentate si toate asemănătoare între ele, posibilitatea ca ele să fie puse pe seama unor conditii naturale exceptionale devine foarte mică (The UFO Experience). Din acest motiv cercetătorii fenomenului se concentrează acum asupra studiului celor mai bine documentate cazuri, comparând dosarele cel mai bine articulate si mai credibile pentru fiecare din ele, si reusind să discearnă astfel caracteristici si structuri comune clare ale manifestărilor OZN.

Reactia emotională a celor care au văzut astfel de obiecte în cadrul întâlnirilor apartinând primelor trei categorii, este una de perplexitate si uimire; ei nu îsi pot explica câtusi de putin comportamentul lor si rămân cu dorinta manifestă de a mai vedea odată obiectul „măcar un pic mai de aproape”. Cazurile în care martorii au încercat un sentiment acut de teamă sunt putine la număr si de cele mai multe ori se referă la piloti care, încercând să urmărească obiectele necunoscute, îsi dădeau seama că au de-a face cu o tehnologie ce depăseste cel mai înalt nivel cunoscut si că respectivele obiecte sunt pilotate clar de cineva. Pe de altă parte, în cazul „întâlnirilor la mică distantă”, reactia „psihică” a persoanelor în cauză este foarte puternică si cu consecinte durabile.

„Întâlnirile de gradul I” sunt cele în care un obiect luminos este văzut de la 150 m sau chiar mai putin, luminozitatea lui fiind atât de puternică, încât luminează si solul de pe raza lui. Ele adesea plutesc la o distantă foarte mică deasupra solului, parcurgând în acest mod distante considerabile, pentru a decola apoi brusc la viteze incredibile, silentios, si mai întotdeauna pe verticală.

Cazurile de „Întâlniri de gradul I”, atât de numeroase si documentate întotdeauna de mai multi martori, sunt atât de asemănătoare între ele, încât cel care le studiază are impresia că este vorba invariabil de acelasi obiect zburător. Trăsătura specifică a „Întâlnirilor de gradul I” este însă aceea că ele au loc mai ales noaptea în zone mai putin locuite si că numărul martorilor oculari nu depăseste în general trei sau patru (în cazurile examinate de Dr. Hynek).
„Întâlnirile de gradul I” întotdeauna intimidează si sunt adesea terifiante, dar ele nu lasă urme vizibile asupra martorilor oculari; acestia sunt de obicei atât de coplesiti de ceea ce văd, încât pierd cu totul din vedere să fotografieze obiectul, în ciuda faptului că uneori au aparat de fotografiat asupra lor. Efectul tipic al acestor întâlniri asupra martorilor oculari este redat de unul dintre ei astfel:

„Vă asigur că oricine a văzut un astfel de obiect de atât de aproape, fie chiar si pentru un singur minut, nu îl mai uită toată viata” (The Hynek Report ). Experienta este atât de neobisnuită, încât cei care o povestesc nu sunt crezuti, ceea ce îi face pe acestia să nu o mai povestească deloc sau să o povestească doar unui cerc restrâns de prieteni, sau de abia peste ani de zile. Este un tip de experientă care este foarte reală pentru cei care au trăit-o, dar incredibilă pentru cei care ascultă relatări despre ea.

O „Întâlnire de gradul I” tipică a avut loc în 1966 si i-a avut drept protagonisti pe doi serifi din Portage County, Ohio. Pe la ora 5 dimineata ei au văzut un obiect „mare cât o casă” ridicându-se cam la 30 m înăltime. Pe măsură ce obiectul se apropia de ei, luminozitatea lui crestea, luminând tot locul dimprejur, oprindu-se deasupra lor. Când a început iar să se miste, politistii l-au urmărit. Aproape de zori, obiectul a mai fost reperat de alti doi politisti, la o înăltime mai mare, după care a dispărut în spatiu printr-o miscare bruscă pe verticală.

Presiunea exercitată din partea Congresului american a obligat comisia însărcinată cu dosarul „Cărtii Albastre” să investigheze în amănuntime acest caz, concluzia trasă fiind aceea că politistii avuseseră de-a face cu o „observare a planetei Venus”. Politistii au fost supusi unei masive campanii de ridiculizare în presă, care a dus la distrugerea familiei unuia dintre ei si la ruinarea sănătătii si carierei sale.

Astfel de tragedii personale în rândurile celor care au experienta „Întâlnirilor de gradul I” sunt atât de obisnuite, încât ele trebuie, sau ar trebui neapărat considerate caracteristice tipic fenomenului OZN.

„Întâlnirile de gradul II” sunt similare celor de gradul I, cu diferenta că obiectele zburătoare lasă urmă pe sol iar efectul psihic asupra privitorului este violent si durabil. Urmele constau în pârjolirea sau uscarea vegetatiei pe suprafata pe care a aterizat obiectul.
Acest tip de întâlnire este deci cu mult mai potrivit pentru investigatia stiintifică, căci în afară de relatările verbale ale fenomenului, mai există si dovezi materiale ale manifestării lui. Cu toate acestea, investigatiile stiintifice sunt aproape inexistente, pe de o parte pentru faptul că celor mai multi cercetători le este teamă să abordeze problema OZN-urilor în general, iar pe de alta pentru că dovezile materiale însăsi ale existentei lor sunt de obicei neconcludente din punct de vedere stiintific sau sunt subiective.

Există un catalog care contine peste 800 de cazuri de acest tip din 24 de tări (The Hynek Report). Dovezile materiale sunt neconcludente pentru că nici o portiune sau bucată de OZN nu a fost autentificată până acum si pentru că urmele lăsate pe sol sunt uneori la fel de greu de explicat ca si întâlnirile însăsi. Aceste urme sunt de cele mai multe ori de formă circulară cu un diametru de 6 până la 9 m si cu o adâncime de 30 cm până la 1 metru; pământul în interior este ars sau deshidratat si se afirmă că portiunea rămâne sterilă timp de unul sau doi ani. Analizele chimice ale solului din aceste suprafete nu au permis nici o concluzie clară cu privire la posibilele cauze ale acestei sterilităti.

„Întâlnirile de gradul II” au loc cel mai frecvent, noaptea, în sectiuni mai putin circulate ale soselelor. Este vorba aproape invariabil de un obiect luminos care aterizează pe câmpul de lângă sosea sau chiar în mijlocul ei, în fata unor masini ale căror motoare sau faruri se opresc sau se sting brusc; pe cei dinăuntru îi cuprinde spaima, ei nerevenindu-si decât odată cu decolarea OZN-ului; după decolare motorul sau farurile masinii (martorului ocular) pot fi din nou actionate, sau îsi revin de la sine.

Cele mai bizare dintre toate rapoartele OZN sunt cele care relatează asa numitele „Întâlniri de gradul III”, pentru că în ele apar si „fiinte vii” asa numitii „ocupanti”, „omuleti”, „humanoizi” sau „creaturi”. Prima reactie la citirea acestor rapoarte este aceea de a imagina „omuleti verzi” si de a considera ca incredibil întregul fenomen, categorisindu-l drept fals sau halucinatie.

Totusi, succesul recentului film american SF, numit chiar cu numele acestei categorii de fenomene OZN, „Întâlnire de gradul III” (pentru care Dr. Hynek a fost consultant tehnic), împreună cu rezultatele sondajelor de opinie din 1974, care demonstrează că 54% din cei care stiu ceva despre OZN-uri cred că ele sunt reale, iar 46% din cei chestionati cred în existenta vietii inteligente pe alte planete [2], indică gradul din ce în ce mai sporit al acceptării din partea contemporanilor nostri a posibilitătii existentei reale a inteligentei „non umane”.

Cu alte cuvinte, putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastică a oferit imaginile, „evolutionismul” a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat plauzibilitatea acestor întâlniri extraterestre.

Ceea ce este surprinzător si uluitor în acelasi timp este că asemenea întâlniri au loc încă astăzi, conform mărturiilor multor martori oculari credibili. Deci de importantă capitală este interpretarea care trebuie dată acestor fenomene: să fie vorba într-adevăr de contacte cu „vizitatorii din spatiul cosmic”, sau avem de-a face cu întâlniri de o cu totul altă natură, explicate însă conform cu „spiritul veacului”? Acestea sunt întrebările care îi preocupă pe cercetătorii fenomenului OZN.

Dr. Hynek recunoaste că îi vine greu să admită existenta „Întâlnirilor de gradul III”: „Dacă nu mi-ar fi teamă că ultragiez integritatea stiintifică, mărturisesc că as fi gata să omit din toată inima acest capitol al cercetărilor referitoare la OZN-uri” (The UFO Experience).

Dar cum scopul Dr. Hynek este acela al obiectivitătii stiintifice, lui îi este imposibil să ignore multitudinea cazurilor atât de bine documentate ale acestui ciudat fenomen. Dintre cele aproape 1250 de cazuri de întâlniri extraterestre la mică distantă descrise de Dr. Jacques Vallee, 750 mentionează aterizarea unei nave spatiale, si mai mult de 300 dintre acestea specifică prezenta „humanoizilor” în interiorul sau în jurul navei; o treime din aceste cazuri sunt documentate de mai multi martori pentru fiecare caz în parte.

Într-unul din cazurile cu „humanoizi” ce a avut loc in noiembrie 1961 în nordul SUA, patru bărbati care se întorceau de la vânătoare au observat prăbusirea unui obiect în flăcări, ce parcă era un avion. Când au ajuns la locul „prăbusirii” toti au văzut un obiect alungit de formă cilindrică înfipt oblic în pământ si cu patru figuri, după toate aparentele omenesti în jurul lui.

Bărbatii s-au deplasat în orasul din apropiere pentru a anunta politia, iar când s-au întors la locul respectiv n-au mai văzut decât niste luminite rosii, obiectul dispărând fără a lăsa nici un fel de urmă, desi terenul era noroios. După ce ofiterul de politie a plecat cuprins de uimire, cei patru au văzut din nou obiectul venind spre sol ca o lumină rosiatică. S-au întors la casele lor cu sentimentul ciudat că a existat o portiune de timp „pierdută” în timpul noptii.

În ziua următoare, unul din cei patru a fost vizitat la lucru de către mai multi indivizi „cu înfătisare oficială”, care i-au pus întrebări despre incident si apoi l-au condus acasă în masina lor, cerându-i să nu dezvăluie nimănui cele întâmplate. Vânătorul a presupus că respectivii erau anchetatori ai Fortelor Aeriene ale SUA care încearcă să escamoteze existenta vreunei „masini secrete”.

Toti cei patru protagonisti ai întâmplării au rămas extrem de marcati de pe urma ei si după sase ani unul dintre ei s-a simtit obligat să povestească totul unui agent al Trezoreriei Statelor Unite (Edge of Reality).

Momentele principale ale acestei relatări sunt tipice pentru multe din seria „Întâlnirilor de gradul III”. Un caz usor diferit îl constituie faimoasa „aterizare” OZN de la Kelly, care a fost investigat în amănuntime, atât de politie si de Fortele Aeriene, cât si de cercetători independenti.

În seara si noaptea de 21 august, 1955, locuitorii unei ferme patru adulti si sapte copii – au avut o întâlnire prelungită cu „umanoizii”.

Fiul cel mare al acestei familii (adolescent) a văzut un obiect zburător „aterizând” în spatele casei. Nu l-a crezut nimeni, însă o oră mai târziu „un omulet” ce emitea o „lumină ciudată” se apropia de casă. Au mai fost văzuti si alti „omuleti” (sau poate aceiasi omuleti care reapăreau). Se apropiau invariabil de casă din directia cea mai întunecoasă, si niciodată când luminile erau aprinse[3].

Doctorul Hynek face distinctie clară între „Întâlnirile de gradul III” si cazurile „indivizilor de legătură” (persoanelor care declară că au avut contact cu extraterestii (n. tr)). Aceste persoane „de legătură” au deseori întâlniri cu fiinte extraterestre, primesc adesea de la ele „mesaje” pseudo-religioase privind existenta unor fiinte „superior dezvoltate” de pe alte planete care vor veni curând să „aducă pace pe pământ”.

Astfel de indivizi sunt mai întotdeauna membri ai unor culte religioase iscate de pe urma fenomenelor extraterestre. Pe de altă parte, „Întâlnirile de gradul III” obisnuite sunt foarte asemănătoare celorlalte tipuri de „întâlniri extraterestre”; ele li se întâmplă unor oameni cu ocupatii similare si prezentând un înalt grad de credibilitate, au loc întotdeauna pe neasteptate si produc întotdeauna un soc, fiind atât de incredibile. „Ocupantii” observati în astfel de situatii, sunt văzuti mai întotdeauna (de obicei de la distante foarte mici) culegând mostre de rocă si de sol, cercetând cu interes instalatiile si vehiculele omenesti sau „reparându-si” propriul vehicul de zbor.

Acesti „umanoizi” prezintă caracteristici cu totul neumane: capete foarte mari (care fie nu au ochi deloc fie îi au asezati la mare distantă unul de altul, cu nas foarte mic sau deloc si cu o fantă în loc de gură), picioare foarte subtiri si lipsa gâtului; unii au înăltimea normală a omului, dar altii nu sunt mai înalti de 1m, ca în cazul Kelly din Hopkinsville. Recent s-a compilat un catalog ce însumează peste 1000 de „Întâlniri de gradul III”[4].

S-au raportat si cazuri în care ocupantii obiectelor zburătoare au „răpit” persoane de la sol, cel mai adesea în scop de „testare”. Credibilitatea celor care au făcut astfel de relatări poate fi cu greu pusă la îndoială. Aproape toate dovezile privitoare la aceste cazuri, (excluzându-i pe indivizii „de legătură”) s-au obtinut cu ajutorul hipnozei regresive; experienta este atât de traumatică pentru martori, încât ei nu si-o mai amintesc decât mai târziu, când ei însisi acceptă să fie hipnotizati si să înteleagă astfel misteriosul „salt peste timp” din urma întâlnirii extraterestre – întâlnire care până la un anumit punct si-o amintesc perfect.

Unul dintre cazurile cele mai cunoscute de „abductie” a avut loc pe 19 Septembrie, 1961, la miezul noptii, lângă localitatea Whitfield din New Hampshire. El a devenit si subiectul cărtii lui John Fuller (The Interrupted Journey – Călătorie întreruptă), publicată într-o formă rezumată în revista Look. În seara în care Barney si Betty Hill se întorceau din vacantă, un OZN ateriza pe sosea exact, în fata masinii lor. De ei s-au apropiat niste „umanoizi” si, ultimul lucru pe care si-l mai amintesc este că, două ore mai târziu s-au trezit la o distantă de 35 de mile de locul respectiv, tot pe sosea.

Această amnezie le procură ambilor soti stări de mare tensiune psihică si disconfort fizic, ceea ce-i făcu in final să recurgă la un psihiatru. În stare de hipnoză ambii au relatat, independent unul de celălalt, că au fost transportati la bordul unei „nave”, unde „umanoizii” i-au supus la diferite analize, luându-le probe de tesut cornos (unghii, piele). Au fost eliberati după două ore, după ce li s-a dat în prealabil sugestia hipnotică de a nu-si aminti nimic din ceea ce li se întâmplase. Ei au relatat această experientă (tot în conditii de hipnoză) într-o stare psihică deosebit de zbuciumată (The UFO Experience).

Un caz similar a avut loc pe 3 Decembrie, 1967 la ora 2:30 dimineata, când un politist din Ashland, statul Nebraska a văzut pe sosea un obiect ce emitea puncte luminoase si care la apropierea lui a decolat. Raportând apoi superiorilor săi prezenta unei „farfurii zburătoare” în zonă, s-a îndreptat spre casă cu o durere de cap îngrozitoare, cu un zgomot asurzitor în urechi si cu urma unei lovituri rosii sub urechea stângă.

Mai târziu s-a descoperit că a existat o perioadă de 20 de minute de care el nu-si mai aminteste nimic; sub stare de hipnoză însă a mărturisit că a pornit în urmărirea OZN-ului, care a aterizat din nou. Ocupantii au îndreptat un fascicul luminos asupra lui si l-au luat la bord, într-un loc plin de pupitre de control si de aparate asemănătoare computerelor.[5]

La prima vedere aceste incidente par pur si simplu de necrezut, produse ale halucinatiei sau ale unei imaginatii bolnave. Dar ele sunt prea numeroase pentru a ne putea îngădui să le tratăm cu usurintă. În măsura în care relatează întâlniri cu aparate de zbor concrete, reale, aceste rapoarte nu sunt desigur foarte convingătoare.

Mai mult, psihanalistii însisi atrag atentia asupra faptului că rezultatele „hipnozei regresive” nu sunt foarte sigure; adesea persoana aflată sub hipnoză nu este capabilă să distingă între experientele reale si „sugestionările” inculcate în subconstientul său, fie de hipnotizor, fie de altcineva, în momentul presupusei „Întâlniri de gradul III”.

Dar chiar dacă aceste experiente nu sunt cu totul „reale” (ca fenomene obiective în spatiu si în timp), faptul însusi că ele au fost „implantate” în mintile oamenilor în proportii atât de masive în anii din urmă este deja semnificativ. Fără îndoială că „ceva” există si în spatele acestor cazuri de „abductie”, iar recent cei care investighează fenomenele OZN au început să caute explicatiile lor în alte directii.

Asemenea experiente, si mai ales „Întâlnirile de gradul III” ale anilor ’70, sunt în mod vizibil legate de fenomenele paranormale sau oculte. Uneori, cu putin înainte de a întâlni OZN-uri, cei care urmează a fi protagonistii lor visează lucruri ciudate, sau aud bătăi în usa în conditiile în care nu se află nimeni în apropiere, sau primesc vizite ciudate după aceea; unii primesc mesaje telepatice de la cei din interiorul OZN-ului.

OZN-urile chiar ajung să dispară si să apară în loc să decoleze si să aterizeze cu viteze mari; alteori au loc „vindecări miraculoase” în prezenta lor sau când cineva este expus la lumina emisă de ei.[6]

Alteori însă „Întâlnirile de gradul III” au dus si la leucemie, precum si la boli produse de radiatii; adesea efectele produse asupra psihicului sunt tragice: deteriorarea pesonalitătii, dementă, sinucidere[7].

Sporirea si intensificarea „componentei psihice” a întâlnirilor extraterestre i-a determinat pe cercetători să le asemene pe acestea cu fenomenele oculte, care produc efecte psihice asemănătoare cu cele declansate de aparitia OZN-urilor (The Invisible College).

Multi cercetători au remarcat asemănarea dintre fenomenele OZN si spiritismul secolului al XIX-lea, în care fenomenele psihice se combină cu efecte fizice stranii, „tehnologia” acelora fiind desigur mai primitivă. În general, în anii ’70 a început să dispară distinctia între fenomenele OZN „propriu-zise”, sau „normale”, si diferitele culte OZN, si aceasta datorită faptului că în această decadă omenirea a devenit din ce în ce mai receptivă la practicile oculte.


[1] The Hynek UFO Report – Raportul Hynek asupra OZN-urilor-, Dell Publishing Co., New York, 1977, cap. 4-9; The UFO Experience, cap. 5-10

[2] J. Allen Hynek si Jactues Vallee; The Edge of Reality: A Progress Report on Unidentified Flying Objects La granita realului. Starea cercetărilor asupra obiectelor zburătoare neidentificate t Henry Regnery Co, Chicago; 1975; pp. 289-290

[3] Vallee, UFOs în Space – OZN-urile din spatiul cosmic 187-191; Hynek, The UFO Experience – Dosarul OZN – pp. 172-177

[4] Hynek, The UFO Experience – Dosarul OZN -, p. 31

[5] Aceleasi imagini au fost relatate si de un inginer din Franta, in timpul „abductiei” sale care a durat 18 zile

[6] Jacques Vallee, The Invisible College, E. P. Dutton, Inc., New York, 1975, pp. 17, 21

[7] John A. Keel, UFOs : Operation Trojan Horse – OZN-urile: Operatiunea Calul Troian, G. P. Putnam’s Sons, NewYork, 1970, p. 303

1 comentariu »

  1. Apreciez calitatea acestui articol bine documentat.
    Extraterestrii.com este un site bogat in material documentar privind fenomenele conexe cu extraterestrii. Va invitam sa ne vizitati.

    Comentariu de extraterestrul vizitator — Octombrie 25, 2008 @ 6:35 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: