Cuviosul Seraphim Rose

Iulie 24, 2008

Ortodoxia si Religia Viitorului – Hare Krishna la San Francisco

„Ortodoxia şi Religia Viitorului”

Ieromonah Serafim Rose

Trad: Mihaela Grosu


În general se poate afirma că influenta ideilor si practicilor religioase orientale asupra unui Occident odinioară crestin a atins în decada anilor ’70 proportii nemaiîntâlnite. Sub formă de culte si miscări religioase orientale (si pseudo-orientale), aceste idei au proliferat mai ales în America, tara care cu cel mult două decenii în urmă era considerată încă „provincială” (cu exceptia câtorva orase mari), datorită faptului că orizontul ei spiritual era constituit în cea mai mare parte de religiile protestantă si romano-catolică.


Cauza acestei proliferări se găseste în amara deziluzie a generatiei de după cel de-al II-lea Război Mondial, care s-a manifestat în anii 1950 prin protestele sterile si libertinismul moral al asa numitei generatii „beat”[1],  al cărei interes pentru religiile orientale pornise dintr-o nemultumire fată de „crestinism”, fiind initial o preocupare a cercurilor universitare si studentesti.


A urmat apoi generatia „hippie” a anilor 1960 împreună cu muzica „rock”, cu consumul de droguri halucinogene si cu dorinta de a obtine cu orice pret stări de „constiintă lărgită”.


Tineretul american se avânta, fie în miscările politice protestatare (în special contra războiului din Vietnam), fie într-o practicare ferventă a cultelor religioase orientale. Este perioada când guru indieni, lama tibetani, maestri de zen japonez si multe alte feluri de „întelepti”, vin în Occident spre a găsi aici multimi de tineri setosi să le soarbă învătătura si să le asigure astfel un succes si o notorietate la care swamii din deceniile anterioare nici nu visaseră să ajungă vreodată.


Acesti tineri au început astfel să călătorească până la marginile lumii în căutarea întelepciunii sau a învătătorului sau a drogului, care să le aducă „pacea” si „libertatea” atât de mult dorită.
În anii 70 generatia „hippie” este urmată de o a treia, mai linistită, mai putin înclinată spre demonstratii si miscări de stradă si mai putin zgomotoasă în comportament; dar în acelasi timp mult mai implicată în religiile orientale, a căror influentă pătrunsese deja în mentalitatea generală cu mult mai adânc decât înainte.


Pentru multi componenti ai acestei generatii, „căutările” pe plan spiritual si religios erau încheiate: ei găsiseră în doctrinele orientale o filozofie pe gustul lor, pe care acum o practicau cu seriozitate. Mai ales în America, un număr de miscări religioase orientale se aclimatizaseră deja, devenind „occidentale”: există în prezent „mănăstiri” budiste compuse în întregime din convertiti americani si europeni si apar, ca noutate absolută, guru si maestri Zen proveniti din etnici occidentali.

Vom oferi în continuare câteva tablouri ale unor evenimente semnificative de la mijlocul anilor ’70 privitoare la ideile si practicile dominante din mediile tinerelului american, care constituie fără îndoială „avangarda” tineretului din întreaga lume. Primele două tablouri prezintă o mai superficială implicare în religiile orientale, de felul celei caracteristice anilor ’60; ultimele două în schimb sunt revelatorii pentru o transformare de substantă a mentalitătii americane în directia indicată de miscările religioase orientale.

Hare Krishna la San Francisco


„Pe o stradă mărginasă parcului Golden Gate din zona rezidentială Haight-Ashbury a orasului San Francisco se află un templu al Constiintei Krishna… Deasupra intrării în templu stau scrise cu litere de lemn lungi de două picioare cuvintele „Hare Krishna”. Ferestrele mari ca niste vitrine din fată sunt acoperite cu pături în culorile rosu si portocaliu.


Sunetul muzicii dinăuntru si al vocilor care cântă pătrund până afară, în stradă, în interior, peretii sunt plini de tablouri în culorile cele mai vii, pardoseala este acoperită cu covoare rosii groase iar în aer pluteste fum de lămâie, semn că ritualul este în plină desfăsurare. Cei dinăuntru murmură o melodie în cuvinte sanscrite de abia auzite. Camera este aproape plină, vreo cincizeci de persoane ce sed pe jos, si par cu totii foarte tineri. Grupati în fată se află alti douăzeci, bărbati si femei, îmbrăcati în robe largi, în culorile portocaliu si galben sofran si având nasurile vopsite în alb. Multi dintre bărbati au capetele rase cu exceptia unei suvite în formă de coadă de cal, iar femeile au câte un mic semn rosu în mijlocul fruntii. Tinerii care stau pe jos sunt îmbrăcati în mod obisnuit, cu nimic deosebiti de rezidentii din Haight-Ashbury, legati cu benzi late la frunte, purtând plete, bărbi (bărbatii) si diverse combinatii de inele, brătări, clopotei si mărgele; cu totii participă cu entuziasm la ceremonie. Cei cam zece care stau mai în spate par că se află acolo pentru prima dată.


Vocile care intonau mantrele ceremoniale îsi intensifică ritmul si volumul. Două din fetele în robe galben-sofran au început să danseze în ritmul cântului. Dirijorul acestui cor a început să strige unele din cuvintele cântecului, pe care apoi întregul grup le repetă, străduindu-se să imite intonatia si ritmul liderului-dirijor. Multi dintre participanti au în mâini instrumente muzicale la care cântă. Liderul are o tobă în care bate în ritmul cântatului. Fetele care dansează cântă în acelasi timp la timbale. Un tânăr sufla într-o scoică de mare, altul cânta la tamburină. Pe pereti sunt peste o duzină de tablouri cu scene din Bhagavad-Gita.


La un moment dat cu totii au început să cânte foarte tare, atât din gură cât si la instrumente. Tobele bat fără contenire. Multi dintre discipoli au început să strige unele cuvinte cu voce tare, ridicându-si mâinile în sus în mijlocul cântării generale. Conducătorul ceremoniei a îngenuncheat în fata portretului înfătisându-l pe „maestrul spiritual” al grupului, care se afla într-o mică urnă în fata încăperii. Cântarea a culminat cu un crescendo asurzitor după care s-a curmat brusc. Celebrantii au îngenuncheat si ei cu capetele la pământ în vreme ce conducătorul a rostit o rugăciune scurtă în sanscrită. După care se strigă de cinci ori „slavă si mărire discipolilor adunati aici”, cuvinte pe care toti ceilalti le repetă înainte de a se ridica[2].


Acesta este un ceremonial tipic al miscării „Krishna Consciousness” (constiinta Krishna) întemeiate în America în 1966 de un fost om de afaceri american pe nume A. C. Bhaktivedanta. Scopul lui a fost acela de a oferi disciplina bhakti yoga hindusă tineretului dezorientat si căutător de nou din lumea occidentala. Dacă în fazele mai timpurii (anii ’50 si începutul anilor ’60) interesul pentru religiile orientale se limitase mai mult la o investigare intelectuală fără mari implicări personale, în noua fază se cerea să participi la partea concretă a cultului cu toată inima. Bhakti Yoga înseamnă să te unesti total cu „zeul” pe care ti l-ai ales, adică să-l iubesti si să i te închini, si să-ti transformi întreaga viată în functie de această preocupare centrală. Prin intermediul acestor mijloace irationale de adorare (cântări, muzică, dans, gestică) mintea se „extinde” si intră în starea de „constiintă Krishna” care – dacă participă la ea un număr suficient de persoane – se presupune că reuseste să pună capăt zbuciumului si haosului contemporan si să deschidă larg portile unei epoci noi (new age) a păcii, iubirii si comuniunii.


Togele cele viu colorate ale „Krishni-lor” au devenit în scurt timp un spectacol obisnuit pe străzile din San Francisco, mai ales într-o anumită zi pe an când o imensă statuie reprezentând „zeul” lor a fost transportată prin Golden Gate Park către ocean, ceremonie la care toti au participat conform întregului ritual hindus, un spectacol tipic pentru India păgână, dar o adevărată noutate pentru America „crestină”. De la San Francisco miscarea s-a răspândit în întreaga Americă si în Europa de Vest, până în 1974 aflându-se în întreaga lume 54 de temple Krishna, multe dintre ele pe lângă colegii (licee) si universităti, dat fiind că membrii cultului sunt cu totii foarte tineri.


Moartea recentă (raportată la anul 1979, n. tr. ) a fondatorului acestei miscări a ridicat unele probleme privitoare la viitorul acesteia; si într-adevăr, numărul membrilor săi a mai scăzut, desi a rămas în continuare important. Semnificatia acestei miscări este oricum foarte clară: ea constituie încă un „semn al vremilor” de care credinciosii crestini ar face bine să tină seama; căci astăzi multimi de tineri îsi caută un dumnezeu la care să se închine si cad astfel într-o idolatrie care nu pare să-i tulbure deloc.


[1] Beat = adj. care se află în stare de epuizare, vlăguit de sentimentul fermitătii morale; care se referă la bitnici. Bitnic: (engl. americană, beatnik: beat + yiddish-nik, sufix ce denotă o persoană) persoana care se revoltă împotriva moralei sociale conventionale prin mod de comportare sau si de îmbrăcăminte si care se pasionează după moduri de expresie si filosofii exotice (WEBSTER’S New Collegiate Dictionary, ed. a 8-a (n. tr)).

[2] Charles Glock si Robert Bellah, The New Religious Consciousness – Noua constiintă religioasă, University of California Press, Berkeley, 1976, pp. 31-32

3 comentarii »

  1. Parinte, asa ne purtam „crestineste”, asa ne aparam credinta? Ati fost la vreo intrunire a miscari Hare Krishna? Ati citit Bagavad-Gita? Daca nu, de unde stiti atunci toate aceste lucruri despre miscare?

    Nici nu va cere nimeni sa renuntati la religia ortodoxa, sau sa il acceptati pe Krishna ca si Personalitate Suprema a Divinitatii, dar totusi nu trebuie sa fim toleranti, macar atat, cu alte culte???

    Comentariu de Flavius — Ianuarie 11, 2013 @ 11:39 am | Răspunde

  2. Din pacate,ortodoxia care se crede buricul pamantului,denigreaza celelalte religii care au la baza iubirea ,pacea si bucuria.Ortodoxia nu accepta ,nu este capabila sa inteleaga ca si celelalte culte il adora pe Acelasi Dumnezeu doar sub o alta denumire si prin alte ritualuri. DA,il adora, il venereaza pe Krishna care inseamna ,,Domnul Suprem mai presus de orice Zeu”prin muzica,dans si bucurie.Ortodoximea nu stie ca Dumnezeul nostru Suprem este numai iubire,bucurie si pace? Dogmele invechite si false ale Ortodoxiei inchid mintile oamenilor ,exemplu fiind acest articol.Pacat ca doar in America exista asemenea temple,eu as fi prima care ar adera la religia orientala,originala.Daca oamenii ar cunoaste si mai ales ar intelege ce inseamna Hare Krischna,la cata bucurie aduce venerand pe Dumnezeul nostru Suprem mai mult ca pe orice sau oricine, prin deschiderea inimilor ,daruirea dragostei lumii intregi ,cu siguranta oamenii ar deveni mai buni,mai veseli,mai sanatosi si mai frumosi.Nu este vorba de New Age,este vorba de lumea in care traim si pe care o dorim mai pura ,mai frumoasa,mai plina de culoare.Acest mesaj ar trebui ortodoxia sa transmita omenirii,nu critici la adresa altor culte carora nu le intelege ritualul.Acesta este unul dintre motivele pentru care eu am renuntat la religia ortidoxa care nu e nimic mai mult decat o religie care spala creierele oamenilor pe banii acestora

    Comentariu de Rodica — Mai 22, 2016 @ 8:00 pm | Răspunde

  3. Considerati ca am dreptate si din aceasta cauza nu ati publicat comentariul meu?

    Comentariu de Rodica — Mai 22, 2016 @ 8:39 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: