Cuviosul Seraphim Rose

Mai 18, 2008

Înţelesul experienţelor de „după moarte” de astăzi (3)


Cuv. Serafim Rose

din „Sufletul după moarte”

Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu

Teoria ocultă a cercetătorilor din zilele noastre


Teoria despre viaţa după moarte a Dr. Kubler-Ross şi a altor cercetători ai experienţelor de „după moarte” de astăzi, poate fi rezumată în câteva puncte. Trebuie să vedem că Dr. Kubler- Ross spune aceste probleme cu certitudinea cuiva care crede că a avut experienţa „lumii celeilalte”; dar oamenii de ştiinţă ca Dr. Moody, în vreme ce sunt cu mult mai atenţi şi nesiguri în ton, nu pot decât să sprijine aceeaşi teorie. Aceasta este teoria despre viaţa după moarte, care s-a răspândit în ultima parte a sec. al XX-lea şi pare „firească” fără nici o îndreptăţire, tuturor celor care cercetează problema şi care nu au o înţelegere neclintită, asupra oricărei alte teorii.


(1) Nu trebuie să ne înfricoşăm de moarte. Dr. Moody scrie: „Într-un fel sau altul, aproape fiecare persoană mi-a spus că nu se teme de moarte” (Viaţă după viaţă , pag. 68). Dr. Kubler-Ross comentează: „Relatările făcute dau la iveală faptul că întâlnirea cu moartea este dureroasă dar moartea însăşi … este o experienţă de pace întreagă, slobozită de durere şi de frică. Fiecare om, fără nici o abatere, descrie un simţământ de linişte sufletească şi desăvârşire.” Se poate vedea aici încrederea esenţială în experienţele spiritiste ce caracterizează pe toţi cei care sunt înşelaţi de duhuri căzute. Nu există nimic în experienţele de „după moarte” de astăzi care să arate faptul că moartea va fi o simplă repetiţie a acelora, şi nu va avea o durată de numai câteva clipe, ci va fi veşnică. Această încredere în experienţele spiritiste desfătătoare este o parte a spiritului religios, care ne însufleţeşte acum şi plăsmuieşte o simţire aparentă de bunăstare, care aduce stricăciune vieţii duhovniceşti.


(2) Nu va veni nici o judecată şi nici un iad . Pe baza interviurilor sale, Dr. Moody spune că „în cele mai multe cazuri, modelul răsplată – pedeapsă ce ar urma după această viaţă este lepădat şi tăgăduit, chiar de către mulţi dintre cei care se obişnuiseră să gândească cu această măsură. Spre marea lor uimire, aceia au aflat că şi atunci când faptele lor, care erau aparent cele mai îngrozitoare şi pline de păcat, s-au vădit înaintea fiinţei de lumină, fiinţa nu a răspuns cu mânie şi cu înverşunare, ci numai cu înţelegere şi chiar cu veselie” (Viaţă după viaţă , pag. 70). Dr. Kubler-Ross observă la cei cu care a vorbit, un ton mai doctrinar: „Totul are un sens de ‘desăvârşire’. Dumnezeu nu este judecător, ci omul este” (Kemf, pag. 52).


Aceasta nu pare să se întâmple unor asemenea cercetători, astfel că, această lipsă a judecăţii în experienţele de „după moarte”, ar putea fi o primă părere greşită, sau că primele câteva clipe ale morţii nu reprezintă locul pentru judecată; ci pur şi simplu socotesc experienţele potrivit cu spiritul religios al vremii, care nu doreşte să creadă în judecată şi iad.


(3) Moartea nu este o experienţă la fel de unică şihotărâtoare precum a descris-o învăţătura creştină, ci este maidegrabă doar o trecere blândă către o stare de conştiinţă mai înaltă”. Astfel o defineşte Dr. Kubler-Ross: „Moartea este pur şi simplu o lepădare de trupul material, tot aşa cum fluturele iese afară din cocon. Aceasta este o trecere către o stare de conştiinţă mai înaltă, în care continui să pricepi, să înţelegi, să râzi, să-ţi stea în putinţă să creşti, şi singurul lucru pe care îl pierzi este ceva de care nu mai ai nevoie, şi acel ceva este trupul material. Este ca şi cum ai pune deoparte haina de iarnă, atunci când vine primăvara … şi aceasta este moartea” (Kemf, pag. 50). Vom arăta mai departe cum se împotrivesc toate astea adevăratei învăţături creştine.


(4) Scopul vieţii pe pământ şi al vieţii după moarte nu este mântuirea veşnică a sufletului, ci un drum nemărginit de sporire” în dragoste” şi înţelegere” şi conştiinţa de sine”.


Dr. Moody socoteşte că „se pare că mulţi s-au întors cu un model nou şi cu o înţelegere nouă a lumii de dincolo – o vedenie care se caracterizează nu prin judecată unilaterată, ci mai degrabă prin dezvoltare cooperantă către limita esenţială a conştiinţei de sine. Potrivit acestor păreri noi, îmbunătăţirea sufletului, mai ales în însuşirile cele duhovniceşti ale dragostei şi cunoaşterii, nu se opreşte odată cu moartea. Mai degrabă această îmbunătăţire se continuă pe o altă latură, poate veşnic…” (Viaţă după viaţă , pag. 70). O asemenea părere ocultă asupra vieţii şi morţii nu vine din experienţele fragmentare, care se publică astăzi; mai degrabă vine din filosofia ocultă care ne împresoară în zilele noastre.


(5) Experienţele de după moarte” şi în afara trupului” sunt o pregătire pentru viaţa după moarte. Pregătirea creştină tradiţională pentru viaţa cea veşnică (credinţa, pocăinţa, participarea la Sfintele Taine, nevoinţa duhovnicească) este de mică însemnătate faţă de „dragostea” şi „înţelegerea” sporită care sunt insuflate de experienţele de „după moarte”. Şi anume (ca în programul recent desfăşurat de Kubler-Ross şi Robert Monroe), ca cineva să-i poată pregăti pe oamenii care se află pe patul de suferinţă, în experienţele din „afara trupului”, astfel încât aceştia să dobândească degrabă o înţelegere asupra celor ce îi aşteaptă în cealaltă lume când vor muri” (Wheeler, Călătorie către partea cealaltă, pag. 92). Unul dintre cei chestionaţi de Dr. Moody spune hotărât: „Nu-mi este frică să mor pentru că ştiu unde voi merge atunci când voi pleca de aici, căci am fost acolo mai înainte” (Viaţă după viaţă , pag. 69). Ce optimism tragic şi fără temei.


Fiecare dintre aceste cinci puncte reprezintă o parte a teoriei spiritismului secolului al XIX-lea, aşa cum era dezvăluit la vremea aceea chiar de către duhuri” prin mijlocirea mediumurilor. Aceasta este o teorie născocită de draci cu scopul limpede de a alunga învăţătura creştină tradiţională despre viaţa după moarte şi de a schimba întreaga socotinţă a oamenilor asupra religiei. Filosofia ocultă care, aproape în chip neschimbat însoţeşte şi îndeamnă la experienţele de „după moarte” de astăzi, este pur şi simplu o transmitere către masa mare de oameni a spiritismului esoteric al epocii victoriene. Este un semn al înlăturării adevăratelor învăţături creştine din minţile oamenilor din lumea apuseană. Se poate spune că experienţa de „după moarte” este întâmplător potrivită cu filosofia ocultă care se răspândeşte prin aceasta. Experienţa răspândeşte filosofia nu pentru că materia ei este ocultă, ci pentru că paza şi învăţătura creştină de bază care ocrotea odinioară oamenii de o asemenea filosofie străină, s-au schimbat acum în mare măsură, şi cu adevărat orice experienţă a „celeilalte lumi” va fi folosită pentru răspândirea ocultismului. În sec. al XIX-lea, doar puţini liber cugetători şi oameni izgoniţi din sânul Bisericii credeau în această filosofie ocultă. Dar acum, aceasta ne împresoară, că oricine nu are o filosofie trează, proprie, este atras să o primească pe aceasta în chip foarte „firesc”.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: