Cuviosul Seraphim Rose

Mai 16, 2008

Înţelesul experienţelor de „după moarte” de astăzi (2)


Cuv. Serafim Rose

din „Sufletul după moarte”

Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu

Legătura cu ocultismul


Tot mereu, printre cercetătorii experienţelor de „după moarte” se poate vedea o legătură, mai mult sau mai puţin limpede, cu ideile şi practicile oculte. Aici putem defini termenul „ocult” (care se referă la ceea ce este „ascuns”) ca şi cum ar fi vorba de vreo legătură a oamenilor cu duhurile şi puterile nevăzute într-un chip care este oprit de revelaţia lui Dumnezeu (vezi Levitic 19, 31; 20, 6, etc.). Această legătură poate fi căutată de oameni (ca în şedinţele de spiritism) sau pricinuită de către duhurile cele căzute (când se arată oamenilor pe neaşteptate). Opusul termenului „ocult” este „duhovnicesc” sau „religios”, care se referă la acea legătură cu Dumnezeu, împreună cu îngerii şi sfinţii Lui, care este îngăduită de Dumnezeu: pe de o parte rugăciunea omului, iar pe de altă parte lucrările cele adevărate şi dătătoare de har, ale lui Dumnezeu, ale îngerilor şi ale sfinţilor.


Ca un exemplu al acestei legături oculte, Dr. Hans Holzer (Dincolo de această viaţă , Pinnacle Books, Los Angeles, 1977) socoteşte că semnificaţia experienţelor de „după moarte” se află în deschiderea oamenilor de a vorbi cu morţii, şi găseşte că aceştia aduc acelaşi fel de veşti ca cele aduse de „morţi” la şedinţele spiritiste. Dr. Moody, şi într-adevăr foarte mulţi cercetători de astăzi, după cum am văzut, se îndreaptă către textele oculte, cum ar fi scrierile lui Swedenborg şi Cartea tibetană a morţilor , pentru a desluşi experienţele de astăzi. Robert Crookall, poate cercetătorul cel mai ştiinţific din acest domeniu, foloseşte comunicările mediumurilor ca pe unul dintre izvoarele principale de informare despre „lumea cealaltă”. Robert Monroe şi alţii care sunt atraşi în experienţele din „afara trupului”, sunt lucrători deschişi la experimentările oculte, chiar până la măsura de a primi călăuzire şi sfătuire de la „entităţile fără trup” pe care le întâlnesc.


Poate că dintre toţi aceşti cercetători, Dr. Elizabeth Kubler- Ross este femeia care a ajuns să vorbească în numele tuturor, despre noua atitudinea faţă de moarte, aşa cum se desprinde din experienţele de „după moarte” de astăzi.


De bună seamă, că nici un creştin nu poate greşi, dacă este de partea opiniei pe care o apără Dr. Kubler-Ross: purtarea omenească şi plină de ajutor faţă de oamenii care sunt pe moarte, care se împotriveşte purtării reci, lipsite de ajutor, şi adesea plină de frică, ce deseori a pus stăpânire nu numai pe doctorii şi surorile din spitale, ci chiar şi pe cei din rândul clerului, care se presupune că au „răspunsul” la întrebările ridicate de împrejurarea morţii.


De la publicarea cărţii ei, Despre moarte şi muribunzi (Macmillan Publishing Co., New York) în 1969, întregul subiect al morţii a devenit cu mult mai puţin „oprit” printre cadrele medicale, ajutând şi la rânduirea unei atmosfere intelectuale prielnice, pentru a cerceta cele ce se întâmplă după moarte – a început să se vorbească despre acest subiect şi până la publicarea primei cărţi a Dr. Moody, în 1975. Nu este întâmplător faptul că atât de multe cărţi care se editează astăzi despre viaţa de după moarte sunt însoţite de prefeţe sau cel puţin de scurte comentarii făcute de Dr. Kubler-Ross.


Fără îndoială, oricine primeşte învăţătura creştină tradiţională a vieţii, ca probă de cercetare a veşniciei şi a morţii, ca intrare în fericirea veşnică sau în suferinţa veşnică potrivit credinţei şi chipului de viaţă de pe pământ al omului – va socoti cartea ei descurajatoare. A ne purta omeneşte cu un muribund, a-l „pregăti” de moarte, fără a-i sădi mai întâi credinţa întru Hristos şi nădejdea în mântuire – înseamnă, atunci când s-a spus şi s-a făcut totul, să rămâi în acelaşi sălaş jalnic al „umanismului” la care s-a strâmtorat omenirea prin necredinţa modernă. Experienţa morţii se poate face mai plăcută decât este de obicei în spitalele de astăzi; dar dacă nu se cunoaşte nimic din cele ce vin după moarte, sau nu se ştie că există ceva după moarte, munca oamenilor ca Kubler-Ross se reduce la măsura administrării de pastile colorate nevăzătorilor pentru boli care nu se vindecă, pentru a-i face pe bolnavi să simtă că cel puţin „se face ceva”.


Cu toate astea, în decursul cercetării (deşi nu a spus în prima sa carte), într-adevăr, Dr. Kubler-Ross a lămurit faptul că există viaţă după moarte. Deşi încă nu şi-a publicat cartea care cuprinde experienţele de „după moarte”, ea a arătat limpede în desele ei conferinţe şi interviuri, că a văzut destule pentru a şti cu certitudine că există viaţă după moarte.


Totuşi, ea a avut ca izvor de „cunoaştere” a acestei probleme, propriile ei experienţe uimitoare cu „duhurile”, iar nu ale altora. Cea dintâi experienţă a ei de felul acesta s-a ivit în biroul ei de la Universitatea din Chicago în 1967, când s-a simţit descurajată şi s-a gândit să lase cercetarea de curând începută, asupra morţii şi muribunzilor. A venit o femeie în biroul ei şi s-a prezentat ca fiind o pacientă care murise cu zece luni în urmă. Kubler-Ross a fost neîncrezătoare, dar povesteşte că în cele din urmă a fost lămurită de către „stafie”: „Ea a spus că ştie că mă gândesc să renunţ la munca mea cu pacienţii care sunt pe moarte şi că ea a venit la mine să-mi spună să nu renunţ …. Am ajuns să o emoţionez. Căutam adevărul. Eu eram om de ştiinţă, psihiatru şi nu credeam în asemenea lucruri.” În cele din urmă ea a convins „stafia” să scrie o notă, iar analiza de mai târziu a scrisului de mână, a adeverit că acel scris de mână era al pacientei care murise. Dr. Kubler-Ross spune că această întâmplare „a venit la o răscruce, când aş fi luat o hotărâre greşită dacă nu aş fi ascultat-o.” Morţii nu se arată niciodată în chipul acesta printre cei vii. Această arătare din „altă lume”, dacă a fost adevărată, ar fi putut fi numai a unui duh căzut pentru a-şi înşela victima. Pentru un astfel de duh, imitarea desăvârşită a scrisului de mână omenesc este un lucru foarte uşor.


Mai târziu, legăturile Dr. Kubler-Ross cu „lumea duhurilor” s-au adâncit mult mai tare. În 1978, în faţa unui public captivat, alcătuit din 2200 de persoane, din Ashland, Oregon, ea a intrat mai întâi în legătură cu „călăuzele ei spiritiste”. S-a pregătit pentru ea un grup spiritist, care nu era la vedere, în California de sud, alcătuit din 75 de persoane, care cântau împreună pentru a „aduna energia necesară săvârşirii acestei întâmplări. Am fost mişcată şi emoţionată pentru cele ce făceau pentru mine. Nu au trecut mai mult de două minute, când am văzut în faţa mea picioare foarte mari. Înaintea mea se afla un om uriaş.” Acest „om” i-a spus că ea urma să-i înveţe şi pe alţii, şi avea nevoie de această experienţă directă, care să-i dea putere şi curaj pentru lucrarea ei. „După vreo jumătate de minut, o altă persoană materializată cu adevărat, cam la 12 mm de la picioarele mele …. Am înţeles că era îngerul meu păzitor …. Mi-a spus Isabelle şi m-a întrebat dacă îmi aminteam cum, cu 2000 de ani în urmă, noi doi lucraserăm cu Hristos.” Mai târziu a venit un al treilea „înger” ca să o înveţe mai multe despre „bucurie”. Experienţa mea cu aceşti călăuzitori a fost una dintre cele mai însemnate, de dragoste necondiţionată. Şi vreau doar să vă spun că niciodată nu suntem singuri. Fiecare dintre noi are un înger păzitor, care niciodată nu este mai departe de noi de 0,6 m. Iar noi le putem chema pe aceste fiinţe. Ele ne vor ajuta.


La o conferinţă despre sănătatea holistică din San Francisco, din septembrie 1976, Dr. Kubler-Ross a împărtăşit unui public de 2300 de medici, surori şi alte cadre medicale, o „experienţă profund mistică”, care i se întâmplase numai cu o noapte înainte. (Această experienţă pare să fie aceeaşi pe care a povestit-o în Ashland.) „Noaptea trecută a venit la mine Salem, călăuza mea spirituală, care era împreună cu Anka şi Willie. Au stat cu noi până la ora trei dimineaţa. Am stat de vorbă, am râs şi am cântat împreună. Mi-au vorbit şi m-au emoţionat cu dragostea lor de necrezut şi cu blândeţea lor de neînchipuit. Aceasta a fost partea esenţială a vieţii mele.” În rândul publicului, „când a terminat, a fost o linişte foarte scurtă şi apoi toată lumea s-a ridicat în picioare. Cei mai mulţi, medici şi alte cadre medicale, erau mişcaţi până la lacrimi.”


În cercurile oculte, se ştie că „duhurile călăuzitoare” (care, de bună seamă sunt duhuri căzute ale văzduhului) nu sunt grabnic lucrătoare dacă o persoană nu este destul de înaintată în deschiderea mediumnistică. Dar poate şi mai uimitor decât adâncirea Dr. Kubler-Ross în legăturile cu „duhurile obişnuite”, este răspunsul înflăcărat, pe care povestirile ei despre aceste legături, îl dau publicului, alcătuit nu din ocultişti şi mediumuri, ci din oameni obişnuiţi din clasa de mijloc şi specialişti. De bună seamă că acesta este unul dintre „semnele” religioase „ale vremii”: oamenii s-au deschis spre legăturile cu „lumea duhurilor” şi sunt gata să primească explicarea ocultă a acestor legături, care se împotriveşte adevărului creştin.


Destul de recent, s-a făcut o mare publicitate vâlvei la retragerea de curând hotărâtă a Dr. Kubler-Ross în California de sud, „Shanti Nilaya”. Potrivit acestei relatări, în multe dintre „atelierele” din Shanti Nilaya au loc şedinţe spiritiste mediumnice de modă veche, şi mai mulţi participanţi ai fostelor şedinţe spun că acestea sunt înşelări. Se poate întâmpla să existe o gândire mai lacomă decât realitatea în „legăturile spiritiste” ale Dr. Kubler-Ross; dar aceasta nu afectează teoria pe care o aduc atât ea, cât şi alţii, despre viaţa de după moarte.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: