Cuviosul Seraphim Rose

Mai 12, 2008

Experienţele creştine adevărate ale raiului – Însuşirile adevăratei experienţe a raiului


Cuv. Serafim Rose

din „Sufletul după moarte”

Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu


Să rezumăm acum principalele însuşiri ale acestor experienţe adevărate ale raiului şi să vedem cum se deosebesc acestea de experienţele lumii văzduhului, aşa cum au fost descrise în capitolele anterioare.


(1) Adevărata experienţă a raiului are loc în chip neschimbat la sfârşitul unei căi de urcuş , de obicei prin vămi (dacă sufletul are nişte „vămi” de plătit acolo). În experienţele de astăzi din „afara trupului” şi de „după moarte”, pe de o parte, vămile şi dracii lor nu sunt întâlniţi niciodată şi numai întâmplător este relatată o cale de urcuş.


(2) Sufletul este întotdeauna călăuzit spre rai de către unul sau mai mulţi îngeri, şi niciodată nu „hoinăreşte” prin el, nici nu merge după voia lui ori după puterea pricinuitoare. De bună seamă că aceasta este una dintre cele mai uimitoare deosebiri între experienţele adevărate ale raiului şi experienţele de astăzi ale penticostalilor şi ale altora, care relatează experienţe de „după moarte” ale „raiului” şi „cerului”: ultimele sunt de fapt la fel cu experienţele laice şi chiar ateiste ale „raiului”, după cum am văzut deja, în afară de amănuntele neînsemnate de interpretare, care se pot săvârşi cu uşurinţă de către închipuirea omului în „planul astral”; dar niciodată în asemenea experienţe, sufletul nu este cu adevărat călăuzit de îngeri. Sf. Ioan Gură de Aur scrie despre aceasta, atunci când tâlcuieşte textul de la Luca 16, 19-31: „Atunci Lazăr a fost dus de îngeri, dar sufletul celuilalt (al omului bogat) a fost luat de oarecare puteri înfricoşătoare care, poate că pentru aceasta au fost trimise. Căci sufletul, prin el însuşi nu poate să plece către viaţa aceea, pentru că nu este cu putinţă. Dacă noi, mergând dintr-un oraş în altul avem nevoie de un călăuzitor, cu atât mai mult sufletul va avea nevoie de călăuzitori, când va fi scos din trup şi va fi înfăţişat pentru viaţa viitoare?”


Într-adevăr, această problemă poate fi socotită ca una dintre pietrele de încercare ale experienţei adevărate a raiului. Înexperienţele de astăzi,    sufletului i se oferă cel mai adesea alegerea de a rămâne în „rai” sau de a se întoarce pe pământ; pe când experienţa adevărată a raiului nu se petrece prin alegerea omului, ci numai la porunca lui Dumnezeu, împlinită prin îngerii Săi. Experienţa obişnuită a raiului „în afara trupului” din zilele noastre, nu are nevoie de nici o călăuză, căci aceasta are loc chiar aici , în aer, deasupra noastră, încă în această lume; în vreme ce îngerii călăuzitori sunt de trebuinţă, dacă experienţa are loc în afara acestei lumi, într-o lume de un chip deosebit, unde sufletul nostru nu poate merge de unul singur. (Asta nu înseamnă că dracii nu se pot preface şi în „îngeri călăuzitori”, dar ei rareori par să facă aceasta în experienţele de astăzi.)


(3) Experienţa are loc în lumină strălucitoare, şi este însoţită de semne limpezi ale harului lui Dumnezeu, mai ales de o mireasmă minunată. Este adevărat, asemenea semne se arată şi în unele experienţe de „după moarte” de astăzi, dar există o deosebire de bază între ele, care cu greu se poate vădi.


Experienţele de astăzi sunt fără adâncime, chiar pe treapta simţurilor; nimic nu le deosebeşte de experienţele asemănătoare ale necredincioşilor, în afară de chipurile creştine pe care le vede (sau le adaugă) cel ce trece prin această experienţă. Astea nu sunt nimic mai mult decât experienţa firească de desfătare din starea din „afara trupului”, cu un înveliş subţire de „creştinism”. (Poate, de asemenea, în unele dintre aceste experienţe, duhurile căzute adaugă înşelările lor pentru a-l amăgi pe cel care cercetează acestea şi pentru a-i stârni mândria şi a-i întări ideea sa de suprafaţă despre creştinism; dar aici nu este nevoie să socotim acestea.) Pe de altă parte, în adevăratele experienţe creştine, adâncimea experienţei creştine este întărită de adevărate arătări minunate: Sf. Salvie a fost atât de „hrănit” de mireasmă că nu i-a mai trebuit nici mâncare, nici băutură, mai mult de trei zile, şi mireasma a dispărut şi limba a început să-l doară şi s-a umflat numai în clipa când a povestit întâmplarea; Sf. Andrei a fost mort vreme de două săptămâni; K. Uekskuell a fost în „moarte clinică” vreme de 36 de ore. Suntem siguri că în experienţele de astăzi există uneori „vindecări minunate” dintr-o moarte apropiată sau aparentă, dar niciodată nu este ceva la fel de uimitor ca întâmplările de mai sus, şi niciodată nu este ceva care să arate că cei care au avut asemenea experienţe, au văzut de fapt raiul ca ceva ce se împotriveşte unei înfăţişări atrăgătoare, din sălaşul care se află în „afara trupului” („planul astral”). Deosebirea dintre experienţele de astăzi şi adevărata experienţă a raiului este la fel ca şi deosebirea dintre „creştinismul” subţire de astăzi şi adevăratul creştinism ortodox.


De pildă, „pacea” pe care o poate simţi omul care „L-a primit pe Iisus ca Mântuitor al său”, sau care a avut experienţa foarte obişnuită de „a vorbi în limbi” contemporane, sau a avut o vedenie a lui „Hristos” (ceva, fără îndoială, foarte rar astăzi), dar care nu ştie nimic despre viaţa luptei creştine conştiente şi despre pocăinţă, şi nu s-a împărtăşit niciodată cu Trupul şi cu Sângele adevărat al lui Hristos prin Sfintele Taine întemeiate de Însuşi Hristos – pur şi simplu, nu se poate asemăna, în nici un chip, cu pacea care este dezvăluită în Vieţile marilor sfinţi ortodocşi. Experienţele de astăzi sunt în întregime „imitări” ale experienţei adevărate a raiului.


(4) Adevărata experienţă a raiului este însoţită de un simţământ de o asemenea evlavie şi frică înaintea măreţiei lui Dumnezeu, şi un simţământ de o asemenea nevrednicie de a-L vedea, cum rareori se găsesc astăzi chiar printre creştinii ortodocşi, ca să nu mai vorbim de cei care sunt în afara Bisericii lui Hristos. În experienţele de astăzi nu se aude despre vorbele simţite în inimă ale nevredniciei Sfântului Salvie, închinăciunea cu cutremur a Sf. Andrei înaintea feţei lui Hristos, chiar orbirea lui K. Uekskuell în lumina pe care a fost nevrednic să o privească. Cei ce văd astăzi „raiul” în sălaşul din văzduh, sunt „mulţumiţi”, „fericiţi”, „îndestulaţi” – rareori ceva mai mult; dacă aceia Îl văd pe „Hristos” într-un chip oarecare, aceasta este numai pentru a-şi îngădui „convorbiri” prieteneşti cu El, care caracterizează experienţele din mişcarea „harismarică”. Lipsesc cu totul din aceste experienţe: Dumnezeu, închinarea omului înaintea lui Dumnezeu, frica de Dumnezeu.


S-ar mai putea arăta şi alte însuşiri ale adevăratei experienţe a raiului, aşa cum sunt înfăţişate mai ales în Vieţile sfinţilor ortodocşi; dar cele ce s-au arătat mai sus sunt destule pentru a le deosebi esenţial de experienţele de astăzi. Să ne amintim de câte ori cutezăm să vorbim despre astfel de experienţe înflăcărate şi din altă lume, că acestea sunt cu foarte mult deasupra treptei noastre inferioare de a simţi şi a pricepe şi că acestea ne sunt date mai mult ca păreri decât ca înfăţişări întregi a celor ce nu se pot povesti întocmai în limbaj omenesc. Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (I Cor. 2, 9).

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: