Cuviosul Seraphim Rose

Aprilie 16, 2008

Experienţele „din afara trupului” în literatura ocultă – „Proiecţia astrală”


Cuv. Serafim Rose

din „Sufletul după moarte”

Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu


Creştinii ortodocşi cunosc faptul că omul poate cu adevărat să se ridice deasupra marginilor firii sale trupeşti şi poate să călătorească în locuri nevăzute. Acest fel de călătorie nu ne priveşte pe noi aici. Apostolul Pavel nu a ştiut dacă se afla „în trup” ori „în afară de trup” când a fost răpit până la al treilea cer (II Cor. 12, 2), şi nu se cuvine să socotim noi până la care suiş trebuie să se subţieze trupul pentru a intra în rai (dacă experienţa a avut loc cu adevărat „în trup”). Sau în ce fel de „trup subţire” poate fi îmbrăcat sufletul în timpul unei experienţe „în afara trupului” – dacă acest fel de lucruri poate fi cunoscut cu adevărat în această viaţă. Este destul să ştim că sufletul (în oricare fel de „trup”), poate fi răpit cu adevărat prin harul lui Dumnezeu şi poate să vadă raiul, cât şi sălaşul din văzduh, în care sălăşluiesc duhurile de sub cer.


În literatura ortodoxă, se vorbeşte adesea despre asemenea experienţe, ca având loc „în afara trupului”, aşa cum a fost experienţa Sf. Antonie la „vămi”, în vreme ce stătea la rugăciune, cum s-a arătat mai înainte. Episcopul Ignatie Brianceaninov pomeneşte de doi pustnici din veacul al XIX-lea, ale căror suflete au ieşit din trupurile lor, pe când se aflau la rugăciune – Cuviosul Vasilisc al Siberiei, al cărui ucenic a fost vestitul Zosima, şi Bătrânul Schimonah Ignatie (Isaia), prieten bun al episcopului Ignatie (Ignatie Brianceaninov, Opere complete, vol. III, pag. 75). Cea mai uimitoare experienţă „în afara trupului” din Vieţile sfinţilor ortodocşi este probabil aceea a Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos din Constantinopol (sec. al X-lea), care, în vreme ce trupul său se afla în zăpadă, pe străzile cetăţii, el a fost răpit în duh ca să vadă raiul şi cel de al treilea cer, despre care a povestit ucenicului său, care a istorisit întâmplarea (Vieţile sfinţilor , 2 octombrie).


Asemenea întâmplări se petrec numai prin harul lui Dumnezeu şi în chip cu totul aparte, din voinţa şi dorinţa oamenilor. Dar „proiecţia astrală” este o experienţă „în afara trupului”, care poate fi căutată şi învăţată cu ajutorul unor tehnici. Această experienţă reprezintă ceea ce descrie episcopul Ignatie ca „deschiderea simţurilor”, şi este limpede că – întrucât legătura cu duhurile este oprită oamenilor, în afară de lucrarea nemijlocită a lui Dumnezeu – sălaşul care poate fi atins prin acest mijloc nu este cerul, ci numai sălaşul aerial de sub cer, văzduhul locuit de duhurile cele căzute.


Textele teosofice care descriu această experienţă în amănunt, sunt pline de păreri şi tâlcuiri oculte, şi sunt lipsite de orice folos pentru a alcătui o imagine  experienţelor adevărate din acest sălaş. Cu toate acestea, în sec. al XX-lea, a apărut un alt fel de literatură care se ocupă de această experienţă: odată cu lărgirea cercetărilor şi experimentelor în domeniul „parapsihologiei”, unii indivizi au descoperit, fie întâmplător, fie prin experiment, că le stă în putinţă să aibă experienţe de „proiecţie astrală”, şi au scris cărţi care descriu experienţele lor în limbaj non-ocult; unii cercetători au adunat şi au cercetat relatări ale experienţelor „în afara trupului” şi au scris despre acestea, mai degrabă într-un limbaj ştiinţific decât ocult. Vom vorbi aici despre unele dintre aceste cărţi.


Latura „pământească” a experienţelor din „afara trupului” este prezentată bine într-o carte, de către directorul Institutului de Cercetări Psihologice din Oxford, Anglia[1]. Ca răspuns la o chemare făcută în septembrie 1966, în presa britanică şi la radio, Institutul a primit vreo 400 de răspunsuri de la persoane care au pretins că au avut experienţe în afara trupului. Un asemenea răspuns arată că astfel de experienţe nu sunt nicidecum rare în zilele noastre şi cei care le-au avut sunt cu mult mai doritori decât în anii din urmă, să vorbească despre acestea, fără frica de a fi socotiţi că sunt „nebuni”. Dr. Moody şi alţi cercetători au aflat aceleaşi lucruri despre experienţele de „după moarte”.


Celor 400 de persoane li s-au dat să completeze două chestionare, iar cartea a fost urmarea comparării şi a cercetării răspunsurilor la aceste chestionare. Aproape toate experienţele prezentate în această carte s-au petrecut fără voie, fiind declanşate de diferite împrejurări trupeşti: osteneli, oboseală, boală, accident, anesteziere, somn. Aproape toate s-au întâmplat în preajma trupului (nu în vreun sălaş al „duhului”), şi constatările care s-au făcut sunt foarte asemănătoare cu cele la care au ajuns oamenii care au avut experienţe „după moarte”; cineva îşi vede trupul din „afară”, are toate însuşirile simţurilor (chiar dacă aflându-se în trup este surd sau orb), nu-i stă în putinţă să atingă sau să lucreze asupra celor ce se află împrejurul lui, „pluteşte” în aer cu un mare simţ de desfătare şi bunăstare; mintea este mai limpede decât de obicei.


Unele persoane au povestit despre întâlniri cu rude răposate, sau călătorii către un loc ce părea să nu facă parte dintr-o realitate obişnuită. Un cercetător al experienţelor din „afara trupului”, geologul englez Robert Crookall, a adunat un număr foarte mare de exemple de astfel de experienţe, atât de la ocultişti, cât şi de la mediumuri, pe de o parte, şi de la oameni obişnuiţi pe de altă parte[2]. El relatează experienţa după cum urmează: „S-a ‘născut’ un trup-replică sau o ‘dublură’ din trupul material şi s-a aşezat deasupra aceluia. Când ‘dublura’ s-a despărţit de trup, s-a produs o ‘pierdere a memoriei’ (cam tot aşa cum schimbarea vitezelor la maşină aduce o întrerupere foarte scurtă în transmiterea puterii) …. Adesea avea loc o revedere a întâmplărilor petrecute în viaţă, iar trupul material care fusese părăsit, era de obicei văzut de către ‘dublura’ care se afla în stare liberă. … Contrar aşteptărilor, nimeni nu a vorbit despre vreo durere ori frică, care să fie pricinuită de ieşirea din trup – totul părea desăvârşit de firesc …. Conştienţa, aşa cum lucra prin ‘dublura’ despărţită de trup, era mult mai ascuţită decât în viaţa obişnuită … Uneori apărea telepatie, clarviziune şi înainte cunoaştere. Se vedeau uneori prieteni ‘morţi’. Multe persoane au arătat o mare neplăcere faţă de intrarea din nou în trup şi de întoarcerea la viaţa pământească ….


Acest exemplu obişnuit de întâmplări în experienţele din afara trupului, care până acum, nu erau recunoscute, nu se pot lămuri, în mod potrivit, pe presupunerea că toate aceste experienţe erau vise şi că toate ‘dublurile’ descrise erau simple halucinaţii. Pe de altă parte, se poate lămuri de îndată pe baza presupunerii că acestea erau experienţe adevărate şi că ‘dublurile’ văzute erau trupuri adevărate (deşi erau de o mare subţirime).”


Această descriere este asemănătoare, punct cu punct, cu „modelul” Doctorului Moody despre experienţele de după moarte (Viaţă după viaţă , pag. 23-24). Această asemănare arată atât de limpede că se poate înfăţişa doar una şi aceeaşi experienţă. Dacă este aşa, putem, în cele din urmă, să definim experienţa pe care au povestit-o Dr. Moody şi alţi cercetători, şi care a stârnit un interes atât de mare şi neînţelegeri în lumea apuseană de câţiva ani încoace. Nu este tocmai o experienţă „după moarte”; este mai degrabă experienţa „în afara trupului” care este doar un pas către alte experienţe mult mai lărgite, fie ale morţii, fie ceea ce se numeşte uneori „călătorie astrală” (despre care veţi vedea mai jos). Deşi starea „în afara trupului” s-ar putea numi „prima clipă” a morţii – dacă urmează moartea cu adevărat – este o mare greşeală să deducem din aceasta orice despre starea de „după moarte”, în afară de faptele simple ale supravieţuirii şi conştiinţa sufletului după moarte, asupra cărora, cel ce crede cu adevărat în nemurirea sufletului nu se va împotrivi. Mai mult, fiindcă starea „trupului după moarte” nu este neapărat legată de moarte, trebuie să fim cu dreaptă judecată în alegerea datelor limpezi ale experienţelor extinse în acest domeniu; mai ales, trebuie să ne întrebăm dacă arătările „raiului” (sau „iadului”) pe care le văd astăzi unii oameni, au vreo legătură cu adevărata înţelegere creştină a raiului şi iadului, sau dacă acestea sunt numai o socotinţă a vreunei simple experienţe fireşti (sau drăceşti) din sălaşul din „afara trupului”.


Dr. Crookall – care a fost cel mai cuprinzător cercetător în acest domeniu, de până acum, fiind cu aceeaşi băgare de seamă şi purtare de grijă pentru amănunt, care caracterizează cărţile sale de început despre plantele fosile din Marea Britanie – a adunat mult material despre experienţele „raiului” şi ale „gheenei”. El socoteşte că amândouă sunt experienţe fireşti şi cu adevărat universale în starea „din afara trupului” şi le deosebeşte după cum urmează: „Cei care şi-au părăsit trupurile în chip firesc erau înclinaţi să vadă privelişti luminoase şi liniştite (‘raiul’), un fel de pământ slăvit; în vreme ce (cei care erau) scoşi afară cu sila … se îndreptau spre împrejurări de o oarecare nedesluşire, tulburi, şi către o stare între vis şi realitate, care este asemănătoare cu ‘hadesul’ oamenilor de pe vremuri. Cei dintâi întâlneau mulţi ajutători (cuprinzând rude şi prieteni morţi, cum am pomenit deja); cei din urmă întâlneau uneori împotrivitori fără trup” (pag. 14-15). Persoanele care au ceea ce Dr. Crookal numeşte o „alcătuire trupească mediumnistică”, în chip neschimbat trec mai întâi printr-un loc „hades” întunecat şi împâclit, şi apoi printr-un loc cu o lumină strălucitoare, care seamănă cu raiul. Acest „rai” este descris în felurite feluri (atât de mediumuri cât şi de non-mediumuri) ca „cea mai frumoasă privelişte văzută vreodată”, „o privelişte de o frumuseţe neasemănată – o grădină nesfârşită ca un parc şi lumina de acolo este o lumină care nu s-a văzut niciodată pe mare sau pepământ,” „privelişte frumoasă” cu „oameni înveşmântaţi în alb” (pag. 117), „lumina se făcea mai puternică”, „pământul întreg era roşiatic” (pag. 137).


Pentru a lămuri aceste experienţe, Dr. Crookall presupune că există un „pământ întreg” care cuprinde, pe treapta cea mai de jos, pământul cel material, pe care îl cunoaştem din viaţa de zi cu zi, împrejmuit de o sferă nematerială, care se întrepătrunde cu regiuni „hades” şi „rai”, la hotarele lui de jos şi de sus (pag. 87).


Aceasta este o descriere a ceea ce în limbaj ortodox se cunoaşte ca văzduhul (sălaşul aerial al) duhurilor căzute de sub cer, sau „planul astral” al teosofiei; totuşi, în descrierile ortodoxe ale acestui sălaş nu se face nici o deosebire „geografică” între partea de „sus” şi cea de „jos” şi se stăruie mai mult asupra înşelărilor drăceşti care sunt o parte integrantă a acestui sălaş. Dr. Crookall, fiind cercetător laic, nu cunoaşte nimic despre acest chip al văzduhului, dar mărturiseşte, din punctul său de vedere „ştiinţific”, lucrul de cea mai mare însemnătate pentru înţelegerea experienţelor de „după moarte” şi din „afara trupului”: „raiul” şi „iadul” pe care le văd persoanele în aceste experienţe sunt doar părţi (sau chipuri părelnice) ale sălaşului din văzduh al duhurilor şi nu au nici o legătură cu raiul adevărat şi iadul adevărat din învăţătura creştină, care sunt sălaşuri veşnice ale sufletelor oamenilor (şi ale trupurilor lor celor înviate) la fel ca ale duhurilor celor nemateriale. Persoanele care se află în starea din „afara trupului” nu sunt slobode să „umble” în raiul şi iadul adevărat, care sunt deschise sufletelor numai prin voia hotărâtă a lui Dumnezeu. Dacă unii „creştini” văd la „moarte”, aproape imediat, o „cetate cerească” cu „porţi de perle” şi „îngeri”, este doar un semn că cele ce se văd în sălaşul din văzduh atârnă într-o oarecare măsură de experienţele şi aşteptările trecute ale acelei persoane, întocmai aşa cum hinduşii care mor văd templele şi „zeii” lor hinduşi. Experienţele creştine adevărate ale raiului şi iadului (aşa cum vom vedea în capitolul următor) sunt la o cu totul altă măsură.


[1] Celia Green, Experienţe din afara trupului, Ballentine Books, N. Y., 1975.

[2] Robert Crookall, Experienţe în afara trupului, The Citadel Press, Secaucus, N. Y., 1970, pag. 11-13.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: