Cuviosul Seraphim Rose

Aprilie 15, 2008

Experienţele „din afara trupului” în literatura ocultă – „Planul astral” al teosofiei


Cuv. Serafim Rose

din „Sufletul după moarte”

Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu



Teosofia secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, care este un amestec de idei oculte occidentale şi orientale, ne învaţă în amănunt despre acest sălaş aerial, care este văzut ca fiind alcătuit dintr-un număr de „planuri astrale”. („Astral”, însemnând „de stele”, este un termen închipuit pentru a se referi la cele ce se află „deasupra pământescului”.) Potrivit unui rezumat al acestei doctrine, „planurile (astrale) cuprind sălaşurile tuturor duhurilor nemateriale, locul unde lucrează zeii şi dracii, locul în care sălăşluiesc chipurile-gând, tărâmul locuit de duhurile aeriale şi de alte elemente, şi felurime de raiuri şi iaduri cu cetele lor de îngeri şi de draci …


Prin mijlocirea ritualurilor, persoanele iniţiate cred că se pot ‘ridica la diferite nivele sau planuri’, şi să trăiască întâmplări în aceste locuri, în deplină stare de conştienţă.”


Potrivit acestei doctrine, cineva intră în „planul astral” (sau „planuri”, numai dacă acest sălaş este socotit ca un întreg, ori în straturile lui separate) la vremea morţii, şi precum spune teoria lui Swedenborg, nu există nici o schimbare neaşteptată a stării cuiva şi nici o judecată. Omul continuă să vieţuiască ca şi înainte, numai că se află în afara trupului şi începe să „treacă prin toate sub-planurile planului astral, în calea sa către lumea cerurilor.” Fiecare sub-plan se subţiază continuu şi se „adânceşte” şi înaintarea prin acestea, departe de a stârni frică şi şovăială, aşa cum se întâmplă în „vămile” creştine, ci totul se petrece în desfătare şi veselie: „Bucuria vieţii în planul astral este atât de mare, că viaţa cea trupească în asemănare cu ea nu pare viaţă deloc … La nouă din zece nu le place cu nici un chip să se întoarcă în trup.” (A. E. Powel, op. cit., pag. 94).


Teosofia, invenţia mediumului rus Elena Blavatskaia, a fost întemeiată la sfârşitul secolului al XIX-lea, într-o încercare de a da o lămurire sistematică legăturilor mediumnice cu „morţii”, care s-au înmulţit în lumea apuseană de la marea izbucnire a fenomenului spiritist din America, în anul 1848. Astăzi, doctrina ei asupra „planului astral” (deşi adesea nu este numit astfel) este modelul pe care l-au folosit mediumuri şi alţi amatori de ocultism pentru a lămuri experienţele lor din lumea duhurilor. Deşi cărţile teosofice asupra „planului astral” sunt pline de aceeaşi „deşertăciune şi banalitate revoltătoare”, pe a cărei bază Dr. Jung socoteşte să pună însuşirile întregii literaturi spiritiste, totuşi, dincolo de această neruşinare, există o filosofie de bază despre adevărul celeilalte lumi, care atinge o coardă sensibilă a cercetătorilor de astăzi. Părerea umanistă a lumii de astăzi, se îndreaptă cu mai multă bunăvoinţă către o altă lume, care este mai degrabă desfătătoare decât dureroasă. O lume care îngăduie mai degrabă „dezvoltarea” ori „evoluţia” liniştită decât judecata de la sfârşitul vieţii. O lume care mai degrabă îngăduie „încă o şansă” pentru a se pregăti pentru o realitate mai înaltă, decât hotărârea sorţii veşnice prin faptele săvârşite de-a lungul vieţii pământeşti. Învăţarea teosofiei arată tocmai aceste însuşiri cerute de „sufletul modern” şi cere să se bazeze pe experienţă.


Pentru a da un răspuns creştin ortodox la această învăţătură, trebuie să privim mai atent experienţele obişnuite care au loc în „planul astral”. Dar unde să privim? Vestirile mediumurilor sunt în chip vădit nevrednice de încredere şi sunt lipsite de limpezime; şi în orice caz, legătura cu „lumea spiritelor” prin mediumuri este prea întunecată şi mijlocită, pentru a alcătui dovada convingătoare a firii acelei lumi. Experienţele de „după moarte” de astăzi, pe de o parte, sunt prea scurte şi negrăitoare pentru a fi socotite mărturie despre adevărata natură a celelalte lumi.


Dar există un fel de experienţă în „planul astral” care poate fi cercetată mai amănunţit. În limbajul teosofic se numeşte „proiecţie astrală” sau „proiecţia corpului astral”. Prin cultivarea anumitor tehnici mediumnice, este cu putinţă nu numai intrarea în legătură cu spirite care s-au despărţit de trup, aşa cum fac mediumurile obişnuite (când şedinţele lor de spiritism sunt adevărate), ci intră cu adevărat în sălaşul lor de existenţă şi „călătoresc” prin mijlocul lor. Cineva poate să nu creadă când aude despre asemenea experienţe din vremurile străvechi, dar se întâmplă, că această experienţă a ajuns să fie destul de obişnuită în vremurile noastre – şi nu numai printre ocultişti – şi există deja o literatură bogată în acest domeniu, cu experienţe povestite de către cei care le-au trăit.

Anunțuri

1 comentariu »

  1. Scarlat-Demetrescu-Din-tainele-vietii-si-ale-universului

    Comentariu de Vlad Mihai — Iulie 14, 2011 @ 8:47 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: