Cuviosul Seraphim Rose

Aprilie 12, 2008

Vămile văzduhului – Învăţătura episcopului Teofan Zăvorâtul despre vămile văzduhului

Cuv. Serafim Rose

din „Sufletul după moarte”

Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu


Episcopul Ignatie Brianceaninov a fost apărătorul de frunte al învăţăturii ortodoxe despre vămile văzduhului, din Rusia secolului al XIX-lea, când necredincioşii şi moderniştii începeau deja să o ia în râs. Dar nici Episcopul Teofan Zăvorâtul nu a fost un apărător mai puţin hotărât al acestei învăţături, pe care a socotit-o ca parte a învăţăturii ortodoxe despre războiul nevăzut sau a luptei duhovniceşti împotriva dracilor. Iată ce spune el despre vămi, în comentariul său la versetul 80 al Psalmului 118:


Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez .


„Proorocul nu spune cum şi unde ‘să nu se facă omul de ruşine’. Cel mai bine ‘să nu se facă de ruşine’ la vremea războaielor lăuntrice …


Cel de al doilea moment când nu trebuie să se facă de ruşine este în ceasul morţii şi la trecerea prin vămi. Oricât de nesocotită poate să li pară ‘oamenilor informaţi’ ideea vămilor, nu-i va scăpa de trecerea prin ele. Ce caută vameşii la cei care trec prin vămi? Ei caută să vadă dacă oamenii au ceva din cele ce sunt alelor. Care sunt lucrurile lor? Patimile. De aceea, în omul a cărui inimă este curată şi este străină de patimi, vameşii nu pot afla nimic pentru care să pornească războiul; dimpotrivă, însuşirile potrivnice îi vor lovi ca săgeţile fulgerului. La aceasta, cel care are mai puţină învăţătură ar spune următoarele: Vămile sunt înfricoşătoare. Dar este posibil ca dracii, în loc să arate ceva înfricoşător, să arate ceva atrăgător. În trecerea prin vămi, una după alta, dracii ar putea arăta ceva înşelător şi atrăgător, potrivit feluritelor feluri de patimi. Când, de-a lungul vieţii pământeşti, patimile au fost alungate din inimă, şi faptele cele bune au fost sădite şi li s-au împotrivit acelora, atunci nu mai are nici o însemnătate ce lucru atrăgător i se arată sufletului, căci el nu va arăta nici o slăbiciune faţă de lucrul acela, şi îşi întoarce faţa de la el cu scârbă. Dar, atunci când inima nu s-a curăţat, sufletul va alerga către patima pentru care inima are cea mai mare slăbiciune; şi dracii îl vor lua ca pe un prieten, şi după aceea ei ştiu unde să îl aşeze. De aceea, este foarte problematic, ca un suflet, atâta vreme cât mai rămân în el slăbiciuni pentru lucrurile vreunei patimi, să nu se facă de ruşine la vămi. Fiind făcut de ruşine aici, înseamnă că sufletul este aruncat în iad.


Dar hotărârea definitivă de a fi ruşinat se va da la Judecata de Apoi, înaintea Judecătorului Atoatevăzător …”

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: