Cuviosul Seraphim Rose

Aprilie 10, 2008

Vămile văzduhului – Vămile: o piatră de încercare a adevăratei experienţe de după moarte

Cuv. Serafim Rose

din „Sufletul după moarte”

Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu


Tot ce s-a arătat în acest capitol este, de bună seamă, altceva decât „revederile rapide ale faptelor trecute” (flashbacks) ale vieţii, care sunt povestite astăzi atât de des în experienţele trăite „după moarte”. Acestea din urmă – care se arată adesea şi înainte de moarte – nu au nimic de la Dumnezeu, nu au nici o legătură cu judecata. Se pare că acestea sunt mai degrabă o experienţă psihologică, o revedere a vieţii cuiva dimpreună cu cercetarea conştiinţei proprii. Lipsa judecăţii şi chiar „simţul umorului” pe care mulţi au observat-o în fiinţa nevăzută, care stă de faţă la „revederile rapide ale faptelor trecute”, reprezintă, mai înainte de toate, o oglindire a cumplitei lipse de preţuire pe care o au majoritatea oamenilor din lumea apuseană, cu privire la viaţă şi moarte. Şi de aceea chiar şi hinduşii din India cea „înapoiată” au experienţe ale morţii mai înfricoşătoare decât majoritatea celor din apus: chiar fără luminarea adevărată a creştinismului, ei au păstrat o purtare mai curată faţă de viaţă decât o au majoritatea oamenilor din apusul uşor „post-creştin”.


Trecerea prin vămi – care este un fel de piatră de încercare a experienţei adevărate de după moarte – nu este deloc înfăţişată în experienţele trăite astăzi, şi pricina pentru această situaţie nu trebuie să o căutăm departe. Din multe semne – lipsa îngerilor care vin să ia sufletul, lipsa judecăţii, uşurătatea multor istorisiri, chiar şi scurtimea timpului în care are loc experienţa (de obicei cinci până la zece minute, în comparaţie cu o vreme de câteva ceasuri până la câteva zile, în întâmplările Vieţilor sfinţilor şi în alte izvoare ortodoxe) – este limpede că experienţele de astăzi, deşi uneori sunt foarte uimitoare şi nu se pot desluşi prin nici o lege firească cunoscută de ştiinţa medicală, nu sunt foarte adânci. Dacă acestea sunt experienţe adevărate ale morţii, atunci ele presupun doar începutul călătoriei sufletului după moarte.


Ele au loc înaintea morţii, cum ar fi, înaintea hotărârii lui Dumnezeu pentru ca sufletul să rămână dezlegat de trup (care se arată prin venirea îngerilor după suflet), în vreme ce, în experienţele de astăzi, mai există o cale pentru suflet de a se întoarce în trup prin mijloace fireşti.


Oricum, ne mai rămâne să lămurim bine experienţele care sunt trăite astăzi. Ce sunt aceste privelişti frumoase care se văd adesea? Unde se află această cetate „cerească” care se vede? Ce este tot acest sălaş „din afara trupului” cu care se intră în legătură astăzi fără nici o tăgadă?


Răspunsul la aceste întrebări se poate găsi prin cercetarea literaturii care se deosebeşte de izvoarele ortodoxe pomenite mai sus – literatură care se bazează şi pe experienţă personală, şi este cu mult mai complexă în observaţii şi concluzii decât experienţele de astăzi de „după moarte”. Către această literatură se îndreaptă Dr. Moody şi alţi cercetători, şi în aceasta găsesc ei într-adevăr asemănări importante cu acele cazuri clinice care au aprins în zilele noastre interesul pentru viaţa de după moarte.

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: