Cuviosul Seraphim Rose

Aprilie 8, 2008

Vămile văzduhului – Experienţele vămilor trăite înainte de moarte


Cuv. Serafim Rose

din „Sufletul după moarte”

Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu



Astfel, se poate vedea din numeroase exemple, cât este de nelipsită pentru suflet experienţa întâlnirii cu dracii vămilor văzduhului după moarte. Totuşi, această experienţă trăită nu se mărgineşte numai la cele ce se petrec după moarte. Am văzut mai sus că experienţa vămilor pe care a avut-o Sf. Antonie cel Mare a fost o experienţă „în afara trupului”, pe când se afla la rugăciune. La fel şi Sf. Ioan Scărarul povesteşte o întâmplare petrecută cu un călugăr înainte de moartea sa.


„Cu o zi înainte de moarte, a intrat în extaz şi, cu ochii deschişi, a privit în stânga şi în dreapta patului său şi, ca şi cum ar fi fost chemat de cineva să dea socoteală, a strigat în auzul tuturor celor de faţă şi a zis: ‘Da, este adevărat; dar pentru aceea am postit mulţi ani.’ Şi apoi iarăşi: ‘Da, este foarte adevărat, dar am vărsat lacrimi pentru aceea şi le-am slujit fraţilor.’ Şi iarăşi: ‘Nu, voi mă defăimaţi.’ Şi uneori mai spunea: ‘Da, este adevărat. Da, nu ştiu ce să spun despre asta. Dar Dumnezeu este milostiv.’ Şi era cu adevărat o privelişte cumplită şi înfricoşătoare – această chinuire nevăzută şi nemiloasă. Dar cel mai cumplit a fost că era osândit pentru cele ce nu le făcuse. Ce uimitor! Despre câteva dintre păcatele sale, pustnicul a zis: ‘Nu ştiu ce să spun despre asta’, deşi fusese călugăr vreme de aproape patruzeci de ani şi avusese darul lacrimilor … Şi în vreme ce era astfel chemat să dea socoteală, era scos din trup, lăsându-ne fără să cunoaştem cum a fost judecata, ori sfârşitul, ori osânda, ori cum s-a sfârşit judecata.”


Într-adevăr, întâlnirea cu vămile după moarte este doar partea hotărâtoare şi ultima, a războiului întreg, purtat de sufletul fiecărui creştin de-a lungul tuturor zilelor vieţii sale.


Episcopul Ignatie scrie: „Aşa cum învierea sufletului creştin din moartea păcatului se săvârşeşte pe tot parcursul vieţii, tot aşa se săvârşeşte în chip mistic, aici pe pământ, cercetarea sufletului de către puterile văzduhului, să vadă de s-a înrobit lor, ori de s-a slobozit de ele; la călătoria prin văzduh (după moarte) această slobozire ori înrobire se pune doar întru lucrare (vol. III, pag. 159). Unii sfinţi, cum ar fi Sf. Macarie cel Mare – a cărui trecere prin vămi a fost văzută de câţiva ucenici ai săi – trec printre vameşii draci fără să fie opriţi pe cale, pentru că deja s-au luptat cu ei şi au câştigat războiul din timpul vieţii. Iată întâmplarea din viaţa sa:


„Când Sfântului Macarie i s-a apropiat sfârşitul, heruvimul care era îngerul său păzitor, însoţit de o mulţime de sălăşluitori ai cerului, au venit să-i întâmpine sufletul. Împreună cu cetele de îngeri au mai coborât grupuri de apostoli, prooroci, mucenici, ierarhi, călugări şi cei drepţi. Dracii s-au aşezat în şiruri şi grupuri în vămi pentru a vedea trecerea sufletului celui purtător de Dumnezeu. Sufletul său a pornit suişul. Stând departe de el, duhurile întunericului au strigat din vămile lor: ‘O, Macarie, de câtă slavă te-ai învrednicit!’ Smeritul bărbat le-a răspuns: ‘Nu! Încă mă tem, fiindcă nu ştiu dacă toate cele ce am făcut sunt bune.’ Între timp, el urca cu repeziciune spre cer. De la vămile aşezate pe suişuri mai înalte, puterile văzduhului au strigat iarăşi: ‘Chiar aşa! Ne-ai scăpat, Macarie.’ ‘Nu, a răspuns el. Mai am de străbătut o cale.’ Când el ajunsese deja la porţile raiului, aceia au strigat tânguindu-se de răutate şi de pizmă: ‘Chiar aşa! Ne-ai scăpat, Macarie!’ El a răspuns: ‘Fiind păzit de puterea lui Hristos al meu, am scăpat de vicleniile voastre!'” (Pateric).


„Marii sfinţi ai lui Dumnezeu trec cu mare uşurinţă printre străjile văzduhului care sunt în paza puterilor întunericului, pentru că de-a lungul vieţii lor pământeşti ei intră în luptă neîntinată cu ele, şi câştigând biruinţa asupra lor, agonisesc în adâncul inimii lor slobozenie desăvârşită faţă de păcat, ajung templu şi locaş al Duhului Sfânt, făcând sălaşul minţii lor nepotrivit pentru îngerii căzuţi” (Episcopul Ignatie op. cit. Vol. III, pag. 158-159).

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: