Cuviosul Seraphim Rose

Februarie 26, 2008

Invatatura ortodoxa despre ingeri


Cuv. Serafim Rose
din “Sufletul după moarte”
Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu

Cunoaştem din cuvintele lui Hristos că sufletul este întâmpinat de îngeri la moarte. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam (Luca 16, 22).

Despre chipul în care se arată îngerii, cunoaştem de asemenea din Evanghelie: Un înger al Domnului (a cărui înfăţişare) era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada (Matei 28, 2-3); un tânăr îmbrăcat în veşmânt alb (Marcu 16, 5); doi bărbaţi în veşminte strălucitoare (Luca 24, 4); doi îngeri în alb (Ioan 20, 12). De-a lungul istoriei creştine, arătările îngerilor s-au petrecut întotdeauna sub aceleaşi chipuri de tineri strălucitori înveşmântaţi în alb . Tradiţia iconografică a înfăţişării îngerilor a fost de asemenea consecventă de-a lungul veacurilor, pictând doar astfel de tineri strălucitori (adesea cu aripi, care, de bună seamă, sunt o trăsătură simbolică, care de obicei nu se vede în apariţiile îngerilor). La al şaptelea Sinod ecumenic din anul 787 s-a hotărât ca îngerii să fie zugrăviţi numai cu chip, ca al oamenilor. „Cupidonii” artei apusene a Renaşterii, şi ai veacurilor care au urmat, sunt de insuflare păgână şi nu au nici o legătură cu îngerii adevăraţi.

Într-adevăr, nu numai cu privire la zugrăvirea artistică a îngerilor, ci în întreaga doctrină a fiinţelor spirituale, vestul romano catolic (şi protestant) modern s-a îndepărtat foarte mult de învăţătura Scripturii şi a vechii tradiţii creştine. Este foarte important să înţelegem această greşeală, dacă vrem să pătrundem în adevărata învăţătură creştină a sorţii sufletului după moarte.

Episcopul Ignatie Brianceaninov († 1867), unul dintre marii Părinţi ai vremurilor mai apropiate, a văzut această greşeală şi a dedicat prezentării acestui subiect un volum întreg cu lucrările sale adunate la un loc, pentru a face cunoscută adevărata învăţătură ortodoxă despre acesta (vol. III în ediţia Tuzov, St. Petersburg, 1886). Criticând concepţiile teologice romanocatolice obişnuite din sec. al XIX-lea (Abbé Bergier, Dictionnaire de Théologie ), într-o mare parte din acest volum (pag. 185-302), Episcopul Ignatie combate ideea modernă, bazată pe filosofia lui Descartes a sec. al XVII-lea, că toate cele ce se află în afara lumii materiale fac parte din lumea „spiritului pur”. Ca urmare, o astfel de idee Îl aşează pe Dumnezeul Cel necuprins pe aceeaşi treaptă cu felurite duhuri mărginite (îngeri, draci, suflete ale morţilor). Această idee s-a răspândit astăzi foarte mult (deşi cei care o susţin nu văd în întregime urmările ei) şi socotesc că există o puternică nepricepere a lumii contemporane cu privire la lucrurile „spirituale”; se arată o mare preocupare pentru toate cele ce se află în afara lumii materiale, făcându-se adesea o mică deosebire între ceea ce este dumnezeiesc, îngeresc, drăcesc, sau pur şi simplu, urmarea puterilor omeneşti foarte mari, sau a imaginaţiei.

Abbé Bergier a afirmat că îngerii, dracii şi sufletele morţilor sunt „desăvârşite spiritual”; astfel, ele nu se supun legilor timpului şi spaţiului, putem vorbi despre „înfăţişarea” sau „mişcarea” lor, doar ca metafore, şi „ele trebuie să fie îmbrăcate într-un trup foarte uşor, ori de câte ori Dumnezeu le îngăduie să lucreze asupra trupurilor” (Episcopul Ignatie, op. cit., vol. III, pag. 193-195). O altă lucrare romano-catolică bine documentată, a sec. al XX-lea, asupra spiritismului modern, repetă această teorie, afirmând, de pildă, că atât îngerii cât şi dracii „pot împrumuta materialul trebuincios (pentru a se face văzuţi de către oameni) de la firi mai joase, fie că sunt cu viaţă sau fără viaţă” (Blackmore, Spiritism: Fapte şi înşelări , pag. 522).

Spiritiştii şi ocultiştii au luat aceste idei din filosofia modernă. Un apărător al creştinismului supranatural, C. S. Lewis (anglican), pe bună dreptate critica moderna „concepţie a raiului numai ca stare de spirit”, dar el pare a fi cel puţin în parte atras de problema modernă „că trupul, şi aşezarea şi mişcarea şi timpul, se simt acum neînsemnate faţă de cele mai înalte măsuri ale vieţii spirituale” (C. S. Lewis, Minuni, The MacMillan Company, New York, 1967, pag. 164-165). Astfel de păreri sunt urmarea unei micşorări a realităţii duhovniceşti sub influenţa materialismului modern şi din cauza pierderii legăturii cu învăţătura şi cu experienţa duhovnicească creştină adevărată.

Pentru a înţelege învăţătura ortodoxă a îngerilor şi a altor duhuri, trebuie mai întâi să nu luăm în seamă dihotomia modernă simplificată peste măsură, de „materie-duh”; adevărul este mult mai complex, şi în acelaşi timp atât de „simplu”, că cei cărora le stă în putinţă să îl creadă, vor fi probabil socotiţi în mare măsură ca „neştiutori neabătuţi”. Episcopul Ignatie scrie (sublinierile sunt făcute de către noi): „Când Dumnezeu deschide ochii (duhovniceşti ai) unui om, acela este în stare să vadă duhurile în chipul lor propriu ” (pag. 216). „Când s-au arătat oamenilor, îngerii s-au ivit întotdeauna sub chipul oamenilor” (pag. 227). La fel, „din toate înfăţişările Scripturii este limpede, că sufletul omului are chipul unui om în trup, întocmai ca celelalte duhuri zidite” (pag. 233). El citează o mulţime de izvoare Patristice pentru a dovedi această socotinţă.

Să pătrundem în învăţătura Patristică pentru cugetul nostru. Sf. Vasile cel Mare, în cartea sa despre Duhul Sfânt, spune că „firea puterilor cereşti este aceea a unui duh aerial – dacă se poate spune aşa – sau un foc nematerial … Din această pricină, duhurile sunt mărginite în spaţiu, şi se fac văzute, arătându-se celor vrednici, în chipul propriilor lor trupuri”. Iarăşi, „noi credem că fiecare (dintre puterile cereşti) se află într-un loc oarecare, aceasta pentru că îngerul care stătea în faţa lui Corneliu nu se afla în acelaşi timp şi cu Filip (Fapte 10, 3; 8, 26); şi îngerul care vorbea cu Zaharia şi stătea lângă altarul tămâierii (Luca 1,11) nu se afla în acelaşi timp în locul său din cer” (Capitolele 16, 23; Lucrările Sf. Vasile cel Mare, ediţia rusă Soikin, St. Petersburg, 1911, vol. 1, pag. 608, 622).

La fel, Sf. Grigorie Teologul ne învaţă: „Luminile mai mici după Sf. Treime, care au o slavă împărătească, sunt îngerii nevăzuţi, strălucitori. Aceştia umblă slobozi în jurul marelui Tron, fiindcă ei sunt minţi, foc şi duhuri dumnezeieşti care au putinţa de a se mişca repede prin aer. (Predica 6, Despre fiinţele duhovniceşti , în Lucrările Sf. Grigorie Teologul, lb. rusă, Editura Soikin, St. Petersburg, vol. 2, pag. 29).

Astfel, îngerii, în vreme ce sunt „duhuri” şi „flacără de foc” (Psalmi 103, 5; Evrei 1, 7) şi sălăşluiesc într-un loc unde legile pământeşti ale timpului şi spaţiului nu lucrează, sunt totuşi mărginiţi în timp şi spaţiu, şi lucrează în asemenea chipuri „materiale” (dacă se poate spune aşa) încât unii Părinţi nu şovăie să vorbească despre „trupurile subţiri” ale îngerilor. Sf. Ioan Damaschin, în sec. al VIII-lea, strângând învăţătura Părinţilor dinaintea lui, spune: „Dacă îl asemuim cu noi, se spune că îngerul este duhovnicesc şi nematerial, deşi asemănându-l cu Dumnezeu, Care este singurul fără de asemănare, totul dovedeşte a fi trupesc şi material – pentru că numai Dumnezeu este cu adevărat nematerial şi duhovnicesc”. Şi el spune iarăşi: „Îngerii sunt mărginiţi, pentru că atunci când se află în cer, ei nu sunt şi pe pământ, şi atunci când sunt trimişi de Dumnezeu pe pământ, ei nu rămân şi în cer. Oricum ei nu sunt mărginiţi de ziduri sau porţi sau zăvoare, pentru că sunt nemărginiţi. Spun că sunt nemărginiţi pentru că ei nu se arată întocmai aşa cum sunt. Îngerii se arată celor drepţi şi celor cărora Dumnezeu doreşte să li se arate. Dimpotrivă, ei se arată în chipuri felurite celor care îi pot vedea.” (Arătarea cea adevărată a credinţei ortodoxe , II, 3, în Părinţi bisericeşti, New York, 1958, vol. 37, pag. 205-206).

Spunând că îngerii „nu se arată aşa cum sunt”, de bună seamă că Sf. Ioan Damaschin nu se împotriveşte Sfântului Vasile, care spune că îngerii se arată „în chipul propriilor lor trupuri”. Amândouă zicerile sunt adevărate, aşa cum pot ele fi văzute cu limpezime, în numeroasele lucrări ale îngerilor din Vechiul Testament. Astfel, Arhanghelul Rafail îl însoţea pe Tobie vreme de multe săptămâni, fără a fi vreodată bănuit că nu ar fi fost om. Totuşi, când Arhanghelul s-a descoperit singur în sfârşit, el a zis: În toate aceste zile eu am fost vizibil pentru tine, dar eu nu am mâncat, nici nu am băut, dar ţie numai ţi s-a părut că a fost aşa (Tobie 12, 19). Cei trei îngeri care s-au arătat lui Avraam, au lăsat de asemenea părerea că mâncau şi se credea că erau oameni (Facerea 18, 19). La fel, Sf. Chiril al Ierusalimului, în Cateheze, ne spune în legătură cu îngerul care i s-a arătat lui Daniil, că „la vederea lui Gavriil, Daniil s-a înfiorat şi, deşi era prooroc, nu a cutezat să-i răspundă, până când îngerul s-a schimbat el însuşi în chipul fiului omului”. (Cateheze IX, 1, Eerdmans, Părinţi niceeni şi post-niceeni, vol. VII, pag, 51).

Totuşi, în cartea lui Daniil, (Cap. 10), citim că şi în cea dintâi arătare uimitoare a lui, îngerul era ca un om, doar cu o oarecare strălucire (faţa sa ca înfăţişarea fulgerului, ochii lui ca torţi arzând, braţele şi picioarele lui ca nişte scânteieri de bronz lustruit ) care nu putea fi îndurată de ochi omeneşti. Astfel, arătarea unui înger este aceeaşi ca şi arătarea unui om; dar pentru că „trupul” îngeresc nu este material, până şi simpla vedere a arătării de foc, strălucitoare, este de ajuns pentru a uimi pe oricare om viu. Arătările îngereşti trebuie din nevoie să fie potrivite privirilor omeneşti, arătându-se mai puţin strălucitori decât sunt ei cu adevărat, insuflând mărire. Fer. Augustin mai spune despre sufletul omenesc, că atunci când sufletul este despărţit de trup, „omul care se află într-o asemenea stare, deşi se află doar în duh şi nu în trup, totuşi, vede ca şi cum s-ar afla în trup, fără să-şi dea seama de nici un fel de deosebire între cele două stări”. (Cetatea lui Dumnezeu, cartea XXI, 10; Modern Library Edition, New York, 1955, pag. 781). Acest adevăr a fost întărit din plin în experienţele personale a mii de oameni aduşi din nou la viaţă în zilele noastre. Dar dacă vorbim despre „trupurile” îngerilor şi ale altor duhuri, trebuie să fim cu purtare de grijă ca să nu socotim că însuşirile cele obişnuite sunt însuşirile cele mai însemnate ale lor. La sfârşit, Sf. Ioan Damaschin spune, „chipul şi desluşirea acestei materii numai Ziditorul o cunoaşte” (Arătarea cea adevărată a credinţei ortodoxe, pag. 205). În apus, Fer. Augustin a scris că este acelaşi lucru dacă alegem să vorbim despre „trupurile aeriale” ale dracilor sau ale altor duhuri, sau pur şi simplu, le numim „fără trup” (Cetatea lui Dumnezeu, XXI, 10, pag. 781).

Episcopul Ignatie a dat poate prea mare atenţie desluşirii „trupurilor” îngerilor în termenii cunoştinţelor ştiinţifice ale sec. al XIX-lea despre gaze. Din această pricină s-a ivit o oarecare neînţelegere între el şi Episcopul Teofan Zăvorâtul, care a socotit trebuincios să întărească ideea despre firea simplă a duhurilor, (care, desigur, nu sunt alcătuite din molecule care sunt tot gaze). Oricum, despre lucrul cel mai important – „învelişul uşor” pe care îl au toate duhurile – el a fost de acord cu Episcopul Ignatie (vezi Pr. George Florovski, Căi ale teologiei ruseşti , în lb. rusă, Paris, 1937, pag. 394-395). Poate că ivirea unor înţelegeri greşite asupra unui aspect de însemnătate mai mică, sau unele semne de întrebare asupra terminologiei, au fost pricina împotrivirii care s-a ridicat în apus, în veacul al V-lea, când Pr. latin Sf. Faustus de Lerins a afirmat aceeaşi doctrină a „materialităţii” relative a sufletului, bazată pe învăţătura Părinţilor răsăriteni.

Dacă alcătuirea firii îngereşti este cunoscută numai lui Dumnezeu, înţelegerea lucrărilor îngerilor (cel puţin în această lume) este pe măsura tuturor, despre aceasta aflându-se multe mărturii atât în Sfânta Scriptură, cât şi în scrierile Patristice, ca şi în Vieţile sfinţilor. Pentru a înţelege deplin vedeniile care se arată muribunzilor, va trebui să înţelegem mai ales în ce chip se arată îngerii (dracii) căzuţi . Îngerii adevăraţi se arată întotdeauna în chipul lor cel adevărat (doar mai puţin strălucitori decât sunt ei cu adevărat), şi ei lucrează numai pentru a împlini voia şi poruncile lui Dumnezeu. Pe de altă parte, îngerii căzuţi, deşi se arată uneori în chipul lor adevărat (pe care Sf. Serafim de Sarov l-a numit ca „urâcios”), îşi iau de obicei felurite înfăţişări şi săvârşesc numeroase „minuni” cu puterile pe care le au în stăpânire potrivit veacului lumii acesteia (Efeseni 2, 2). Locul lor de sălăşluire este aerul, şi menirea lor de căpetenie este de a-i ispiti sau de a-i înfricoşa pe oameni, şi astfel să-i târască spre pierzare, dimpreună cu ei înşişi. Creştinismul luptă împotriva lor: Lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri (Efeseni 6, 12).

Fer. Augustin, în tratatul său mai puţin cunoscut, „Prezicerile dracilor”, scris atunci când i s-a cerut să lămurească unele dintre multele lucrări drăceşti ale vechii lumi păgâne, oferă un punct de vedere general bun despre lucrările dracilor:

„Prin simţirea cu ajutorul simţurilor, care ţin de trupul spiritual, firea dracilor întrece cu repeziciune simţirea trupurilor celor pământeşti, cât şi viteza acelora, din pricina mobilităţii mult mai mari a trupului spiritual. Trupurile spirituale depăşesc neasemuit de mult, atât mişcările oamenilor şi ale animalelor, cât şi zborul păsărilor. Înzestrate cu acestre două însuşiri, care sunt darurile trupului spiritual, cu simţirea foarte ascuţită şi viteza de mişcare foarte mare, ele vestesc mai dinainte şi fac cunoscute multe lucruri, pe care le-au aflat cu mult mai devreme. La acestea, oamenii se minunează, din pricina încetinelii simţirii pământeşti. Prin vremea îndelungată în care îşi întind viaţa, dracii au câştigat o experienţă cu mult mai mare în întâmplări decât au dobândit oamenii în scurtimea zilelor vieţii lor. Prin aceste însuşiri, dobândite prin firea trupurilor spirituale, dracii, nu numai că vestesc mai dinainte multe lucruri care vor avea loc, dar fac şi multe minuni” (Prezicerile dracilor , Cap. 3, în Părinţi bisericeşti, vol. 27, pag. 426).

Multe dintre „minunile” şi arătările dracilor sunt istorisite în lunga predică a Sf. Antonie cel Mare, care se află în Viaţa sa , scrisă de Sf. Atanasie. Aici se vorbeşte şi despre „trupuri mai luminoase” de draci (Cap. 11, Edition of Eastern Orthodox Books, Willits, California, 1976, pag. 19-29). Viaţa Sfântului Ciprian, care a fost mai înainte vrăjitor, cuprinde de asemenea numeroase istorisiri ale schimbărilor şi minunilor drăceşti, povestite de un mărturisitor care a fost de faţă la ele (vezi The Orthodox Word, 1976, nr. 5).

O prezentare clasică a lucrărilor dracilor, se află în Convorbirile Sfântului Ioan Casian (VII şi VIII), marele Părinte al Galiei, al secolului al V-lea, şi cel care a răspândit pentru prima oară întreaga învăţătură monahicească răsăriteană în apus.

Sf. Ioan Casian scrie: „O mulţime atât de mare de duhuri rele umplu acest văzduh, care se întinde între cer şi pământ, în care acelea plutesc în tulburare, iar nu în trândăvire, că Dumnezeu, prin rânduiala Lui, pentru binele nostru le-a ascuns şi le-a îndepărtat din priveliştea oamenilor. Altfel, din pricina lovirii din partea lor, sau din pricina priveliştii înfricoşătoare a chipurilor lor, pe care şi le iau şi le schimbă după voia lor, ori de câte ori doresc ei, oamenii ar fi stăpâniţi de chinuire de neîndurat şi gata de pierzare …

Despre faptul că duhurile necurate sunt stăpânite de puteri rele şi se află sub ocârmuirea acelora, ne învaţă nu numai mărturia Sfintelor Scripturi, pe care o citim în răspunsul Domnului către fariseii care L-au defăimat: dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Belzebul, prinţul demonilor (Matei 12, 27) – ci şi vedeniile limpezi şi întâmplările din Vieţile sfinţilor.

Când unul dintre fraţii noştri călătorea prin acest pustiu, găsind o oarecare peşteră după căderea nopţii, s-a oprit acolo şi a dorit să-şi facă rugăciunea de seară înăuntru. În vreme ce cânta psalmii după obicei, ceasurile treceau şi s-a făcut după miezul nopţii. După terminarea rugăciunii, dorind să-şi odihnească puţin trupul obosit, s-a întins pe jos şi deodată a început să vadă hoarde de draci fără de număr, venind laolaltă din toate părţile; venind într-un şir fără de sfârşit, unii mergeau înaintea căpeteniei lor, alţii după. Căpetenia lor a venit la sfârşit. Acesta era mai înalt şi mai mare decât toţi, şi era şi la înfăţişare mai înfricoşător. După ce a fost adus un tron, acela s-a aşezat într-o înaltă curte de justiţie şi cu judecată amănunţită a început să socotească lucrările fiecăruia. Unii au mărturisit că au fost neputincioşi să-i ispitească pe împotrivitorii lor. Căpetenia lor a poruncit, folosind ocări şi batjocoriri, ca aceia să fie alungaţi de la faţa lui, căci erau trândavi şi nepăsători, ocărându-i cu un răget de urgie, că trecuse prea multă vreme şi nu aduseseră nici un fel de roade. Dar cei care au mărturisit că ispitiseră pe cei care le fuseseră rânduiţi lor, au fost înconjuraţi de cinstire mare, cu înflăcărare mare şi cu uralele gălăgioase ale tuturor, ca fiind cei mai curajoşi luptători, slăviţi, ca pildă pentru toţi.

Unul dintre cele mai rele duhuri dintre acelea, a păşit înainte şi a mărturisit cu bucurie drăcească, ca şi cum ar fi avut o izbândă mare, că el biruise în cele din urmă un bine cunoscut călugăr, al cărui nume nu l-a dat, după ispitiri neîncetate, vreme de cincisprezece ani, ademenindu-l chiar în noaptea aceea cu păcatul curviei … La această mărturisire au râs cu toţii din destul, iar acela s-a îndepărtat, fiind slăvit cu mari laude, de către mai marele întunecimii, şi fiind încununat cu slavă mare. La ivirea zorilor, întreaga mulţime de draci s-a făcut nevăzută.” Mai târziu, fratele care fusese de faţă la această întâmplare, a aflat că ceea ce s-a spus despre călugărul cel căzut, era adevărat (Convorbiri VIII, 12, 16 traducerea rusească a EpiscopuluiPetru, Moscova, 1892, pag. 313, 315 ). Astfel de experienţe s-au întâmplat creştinilor ortodocşi până în veacul nostru. Este limpede că acestea nu sunt vise ori vedenii, ci întâmplări adevărate, petrecute în stare de veghe, cu draci, aşa cum sunt ei – dar asta se întâmplă în chip firesc, numai după ce au fost deschişi ochii cei duhovniceşti pentru a vedea aceste fiinţe, care, sunt nevăzute de ochii oamenilor, în chip obişnuit. Până nu demult, se pare că erau foarte puţini creştini ortodocşi „învechiţi” sau cu „minte strâmtorată”, care mai puteau să creadă în „adevărul neabătut” al acestui fel de povestiri. Chiar şi astăzi mai sunt unii ortodocşi care socotesc că este greu de primit aceste experienţe, credinţa modernă fiind atât de răspândită, că îngerii şi dracii sunt „duhuri curate” şi că nulucrează în asemenea chipuri materiale. Doar în urma lucrărilor drăceşti mult sporite din ultimii ani, aceste povestiri încep să pară din nou a fi cu putinţă. De asemenea, experienţele de „după moarte”, larg răspândite, au deschis sălaşul realităţii nemateriale multor oameni obişnuiţi, care nu au avut nici o legătură cu ocultismul, şi a ajuns una dintre nevoile acestor vremuri, să se dobândească o lămurire adevărată şi limpede a acestui sălaş şi a fiinţelor care sălăşluiesc acolo. Numai creştinismul ortodox poate aduce această lămurire, păstrând învăţătura creştină curată până în zilele noastre.

Să vedem mai concret cum se arată îngerii (şi dracii) la ceasul morţii.

1 comentariu »

  1. MINUNI ALE SFINŢILOR ÎNGERI -> CARTE ONLINE GRATUIT

    Tipărit cu binecuvântarea
    Prea Sfinţitului GALACTION
    Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

    Traducere din limba greacă:
    Ion Andrei Ţârlescu

    Cartea aceasta este o colecţie de diferite întâmplări cu arătări şi minuni ale Sfinţilor Îngeri, fiind alese din: Sfânta Scriptură, sinaxare şi paterice şi din istoricele diferitelor biserici şi mănăstiri închinate arhanghelilor, precum şi din povestirile aghioritice ale timpurilor noastre.

    Cuprinsul se află la în începutul cărţii !

    ACEASTĂ CARTE O PUTEŢI CITI ONLINE GRATUIT ACCESÂND LINKUL URMĂTOR: https://drive.google.com/file/d/0B1J2Il060sZXTEk3cTJXTl90RXc/view

    Comentariu de Tifiniuc — Februarie 27, 2016 @ 5:04 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: