Cuviosul Seraphim Rose

Februarie 16, 2008

Sufletul dupa moarte – introducere

Introducere

Cuv. Serafim Rose

“Sufletul după moarte”

Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu

Cartea de faţă are un scop dublu: mai întâi, de a lămuri viaţa după moarte în termenii învăţăturii creştin ortodoxe, experienţele de „după moarte” din zilele noastre, care au stârnit o mare preocupare în cercurile religioase şi ştiinţifice; şi în al doilea rând, de a arăta izvoarele care cuprind învăţătura ortodoxă despre viaţa după moarte. Învăţătura ortodoxă este înţeleasă astăzi atât de puţin mai ales pentru faptul că textele ortodoxe au fost lăsate deoparte şi au ajuns să fie „depăşite” în vremurile noastre „luminate”. Noi am încercat să facem aceste texte mai lesne de înţeles pentru cititorii din zilele noastre. Nu este nevoie să mai spunem că ele reprezintă un material de citit nemărginit mai adânc şi mai profitabil decât cărţile foarte cunoscute de astăzi, despre viaţa „după moarte”, care, chiar şi atunci când nu sunt doar uimitoare, pur şi simplu nu pot merge mai adânc de suprafaţa spectaculoasă a experienţelor contemporane, din lipsa unei învăţături limpezi şi adevărate despre întreaga problematică a vieţii după moarte.

Învăţătura ortodoxă înfăţişată în această carte va fi fără îndoială criticată de unii, ca fiind prea „simplă” sau chiar „naivă” pentru a fi crezută de omul veacului XX. De aceea ar trebui subliniat faptul că această învăţătură nu este a câtorva învăţători nereprezentativi ai Bisericii Ortodoxe, ci este învăţătura pe care Biserica Ortodoxă a transmis-o chiar de la începutul ei, care este exprimată în scrierile Patristice fără de număr şi în Vieţile sfinţilor şi în Sfintele slujbe ale Bisericii Ortodoxe, şi care s-a învăţat în Biserică necontenit până în zilele noastre. „Simplitatea” acestei învăţături este simplitatea adevărului însuşi, care – fie că se exprimă în aceasta sau în alte învăţături ale Bisericii – vine ca un izvor răcoritor şi limpede în mijlocul unei confuzii întunecate, pricinuite de diferitele greşeli şi păreri deşarte din multe minţi moderne din ultimele veacuri.

Fiecare capitol al cărţii de faţă încearcă să prezinte izvoarele Patristice şi hagiografice care cuprind această învăţătură. Scrierea acestei cărţi a fost însufleţită de Părintele ortodox rus al veacului al XIX-lea, Episcopul Ignatie Brianceaninov, poate cel dintâi mare teolog ortodox, care a abordat hotărât problema, care a devenit atât de arzătoare în zilele noastre: cum să păstrăm tradiţia şi învăţătura creştină adevărată într-o lume care s-a înstrăinat în întregime de ortodoxie şi care se străduieşte, fie să o înlăture şi să o piardă, fie să o „reinterpreteze” ca să se potrivească felului lumesc de viaţă şi gândire. Fiind foarte conştient de influenţa romano catolică şi de alte influenţe apusene care se străduiau să „modernizeze” ortodoxia chiar şi în vremea sa, Episcopul Ignatie s-a pregătit pentru apărarea ortodoxiei atât prin aprofundarea cercetării izvoarelor ortodoxe adevărate (a căror învăţătură a asimilat-o în unele dintre cele mai bune centre monahale ortodoxe din vremea sa) cât şi prin cunoaşterea culturii ştiinţifice şi literare a veacului său (el a urmat o şcoală de inginerie, nu seminarul teologic).

Având aşadar, atât o cunoaştere a teologiei ortodoxe cât şi o cunoaştere laică, şi-a închinat viaţa apărării ortodoxiei adevărate şi arătării abaterilor moderne care s-au făcut de la ea. Nu exagerăm dacă spunem că nici o ţară ortodoxă din veacul al XIX-lea nu a avut un asemenea apărător al ortodoxiei împotriva ispitelor şi greşelilor vremurilor moderne. Singurul care ar putea fi asemănat cu el, este compatriotul său, Episcopul Teofan Zăvorâtul, care a făcut acelaşi lucru, mai puţin „sofisticat”.

Volumul III al Operelor complete ale Episcopului Ignatie, a fost dedicat mai cu seamă învăţăturii Bisericii despre viaţa după moarte, pe care a apărat-o împotriva romano catolicismului şi a altor răstălmăciri moderne ale acestei probleme. Mai ales de la volumul menţionat al Episcopului Ignatie, am pornit discuţia în cartea de faţă, despre subiecte cum ar fi vămile şi arătările duhurilor – învăţături care, dintr-o pricină oarecare, mintea „modernă” consideră că este cu neputinţă să le primească într-un fel simplu, ci stăruie asupra „reinterpretării” lor sau a înlăturării lor în întregime. De bună seamă că Episcopul Teofan a transmis aceeaşi învăţătură, şi noi ne-am folosit de cuvintele lui. În veacul nostru, un alt mare teolog ortodox rus, Arhiepiscopul Ioan Maximovici, fericită fie-i pomenirea, a repetat această învăţătură desluşit şi simplu, încât noi am folosit cuvintele sale pentru concluzia acestei cărţi. Faptul că învăţătura ortodoxă despre viaţa după moarte a fost transmisă atât de limpede şi de desluşit de către marii învăţători ortodocşi în vremurile moderne până în zilele noastre, ne este de mare ajutor celor care ne străduim astăzi să păstrăm adevărata ortodoxie de odinioară, nu numai în cuvintele sale prezentate corect, ci chiar mai mult, în interpretarea cu adevărat ortodoxă a acestor cuvinte.

Pe lângă izvoarele ortodoxe şi cercetările pomenite mai sus, am folosit în mare măsură literatura ne-ortodoxă de astăzi, care prezintă atât experienţele de „după moarte”, cât şi alte texte oculte despre acest subiect. Am urmat aici pilda Episcopului Ignatie în prezentarea unei teorii greşite, într-o manieră care să ne permită a arăta neadevărul ei, dar fără a-l pune în pericol pe cititorul ortodox. Şi am mai aflat, ca şi el, că textele neortodoxe, atunci când înfăţişează experienţe adevărate (iar nu simple păreri şi interpretări), dau adesea confirmări uimitoare adevărurilor ortodoxe. Scopul nostru de căpetenie în această carte a fost acela de a prezenta un contrast atât de amănunţit cât este necesar, pentru a scoate în evidenţă diferenţa care există între învăţătura ortodoxă împreună cu experienţa sfinţilor ortodocşi pe de o parte, şi teoria ocultă împreună cu experienţele moderne pe de altă parte. Dacă am fi prezentat pur şi simplu învăţătura ortodoxă fără această asemănare, ar fi fost convingător pentru puţini, în afară de cei deja convinşi. Dar acum, poate, unii dintre aceia care s-au adâncit în experienţele moderne, se vor trezi văzând marea deosebire dintre experienţa lor şi experienţa duhovnicească adevărată.

Cu toate acestea, chiar faptul că o bună parte a acestei cărţi relatează experienţe, atât creştine cât şi necreştine, înseamnă de asemenea că nu toate cele ce se află aici sunt numai o prezentare a învăţăturii Bisericii despre viaţa după moarte, ci cuprinde şi interpretările autorului despre aceste experienţe diferite. De bună seamă, cu privire la aceste interpretări, trebuie să facem o deosebire dreaptă de opinii, între creştinii ortodocşi. Am încercat pe cât ne-a stat în putinţă, să relatăm deocamdată aceste interpretări, fără a căuta să „definim” asemenea experienţe în acelaşi fel în care se poate defini învăţătura generală a Bisericii despre viaţa după moarte. Mai cu seamă, privitor la experienţele oculte „în afara trupului” şi „planul astral”, le-am prezentat pur şi simplu, aşa cum au fost povestite de către cei care au luat parte la ele, şi le-am comparat cu cele înfăţişate în literatura ortodoxă, fără a încerca să definim natura precisă a acestor experienţe. Noi le-am considerat experienţe reale, în care sunt chemate adevărate forţe demonice, iar nu simple halucinaţii. Să judece cititorul singur cât de potrivită a fost această abordare. Ar trebui să fie limpede că această carte, sub nici o formă nu a isprăvit învăţătura ortodoxă despre viaţa după moarte. Este numai o introducere în acest subiect. Cu adevărat, nu există o „învăţătură completă” despre această problemă, şi nu există „specialişti” în aceasta. Cei care trăim pe pământ, cu greu putem să începem să înţelegem adevărul lumii duhurilor până când noi înşine nu vom ajunge să sălăşluim acolo. Acesta este un proces care începe acum, în această viaţă, dar se va sfârşi numai în veşnicie, când vom vedea „faţă către faţă” cele ce vedem acum numai „ca prin oglindă în ghicitură” (I Cor. 13, 12). Izvoarele ortodoxe la care am mers pentru această carte ne dau o prezentare generală de bază a acestei învăţături, şi lucrul acesta este destul pentru a ne însufleţi, nu pentru a dobândi o cunoaştere precisă despre ceva ce este peste puterile noastre de înţelegere, ci pentru a porni să luptăm pentru a dobândi Împărăţia cerului care este scopul vieţii noastre creştine, şi pentru a ocoli ispitele demonice care sunt răspândite pretutindeni în calea luptătorilor creştini de către vrăjmaşul mântuirii noastre. Lumea cealaltă este mai reală şi mai aproape decât credem. Iar calea către lumea aceea este chiar aici în faţa noastră, în viaţa rânduielii duhovniceşti şi a rugăciunii pe care ne-a transmis-o Biserica drept cale a mântuirii noastre. Această carte este dedicată celor care doresc să ducă o asemenea viaţă, ca să le fie spre folos.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: