Cuviosul Seraphim Rose

Februarie 15, 2008

Un om carte se jertfea total pentru Dumnezeu

Filed under: marturii — Petre @ 9:12 am
Tags: ,

 

 

John, student la University of California, Santa Cruz

        Era prima dată când îl întâlnisem pe Părintele Serafim. Nu eram botezat, nici măcar catehumen atunci, căci învăţasem despre ortodoxie numai o lună, de la unul dintre cursanţii cursului ‘Religiile lumii în Statele Unite’. Stăteam în faţa colegiului, când a sosit Părintele Serafim într-o camionetă veche, decapotabilă. La început s-a uitat la mine uimit şi necomunicativ, avea părul lung şi o barbă sură extrem de lungă. Dar deodată s-a apropiat de mine şi a zis, ‘Hristos a înviat!’ şi apoi m-a sărutat de trei ori în manieră ortodoxă – un obicei care era pentru mine atunci destul de nou şi de curios.

        Îmi mai amintesc faptul că am mers cu Părintele Serafim prin colegiu. Cina tocmai se terminase şi cursanţii umblau prin faţa restaurantului cu autoservire. Toţi se uitau insistent la Părintele Serafim, dar el trecea printre ei atât de firesc ca şi cum ar fi fost acasă. Pentru mine, un puştan de 18 ani pe vremea aceea, era îmbucurător să mergi alături de el. În mijlocul acestui colegiu american progresist,’hip’, el părea ca cineva care poposise din pustia creştină a sec. IV.

Părintele Serafim a fost condus într-o clădire din lemn, în formă de A unde se afla Centrul Religios Universitar. S-au strâns în jurul lui cam patruzeci de oameni, unii dintre ei creştini ortodocşi din împrejurimi.

        Întrucât era anotimpul Paştelui, Părintele Serafim a început să îndrume pe fiecare să cânte ‘Hristos a înviat’ în faţa icoanei lui Hristos. După o scurtă introducere a unuia dintre organizatori, şi-a ţinut conferinţa intitulată ‘Semne ale venirii sfârşitului lumii’. A început cu învăţătura ortodoxă despre Apocalipsă bazată pe Sfânta Scriptură şi apoi a vorbit concret despre fenomenele moderne care prevesteau sfârşitul apropiat.

        Mai întâi de toate am fost uimit de sobrietatea prezentării lui. Era în stare să sporească conştiinţa oamenilor fără să hrănească înfricoşarea apocaliptică. Un fanatic al judecăţii de apoi ar fi fost chiar dezamăgit de conferinţa lui aşa cum ar fi fost un credincios într-o vreme viitoare a fericirii pământeşti.

Spunând că ar trebui să cercetăm semnele sfârşitului pentru a ne pregăti împotriva înşelăciunii, Părintele Serafim ne-a amintit că toate astea ar trebui făcute într-un fel duhovnicesc.

        După această conferinţă, Părintelui Serafim i s-au pus întrebări despre multe probleme – Apocalipsa, OZN-uri, religiile răsăritene, Franny şi Zooey de J.D.Salinger, politicile bisericeşti, Fericitul Augustin, problema harului faţă de voia liberă – la care a răspuns la fel de echilibrat şi sobru.

Părintele Serafim era bolnav atunci şi tuşise în timpul conferinţei. Vizibil epuizat, a rămas totuşi cu mintea clară, vesel şi dispus să răspundă pe larg întrebărilor. I-am văzut rasa uzată, barba încâlcită şi mi-am amintit vechea lui camionetă. Câtă sărăcie! – şi totuşi se sprijinea singur şi vorbea ca un adevărat domn, erudit şi filosof.

Vedeam că este la fel de învăţat şi cu mult mai înţelept decât oricare dintre profesorii mei şi totuşi el era evident un om al pustiei, care era mai acasă în pădure decât într-o sală de curs.

Ceea ce m-a uimit cel mai mult la Părintele Serafim, în afară de seriozitatea lui, era faptul că el era un om care se jertfea total pentru Dumnezeu, pentru adevăr. Nu era profesor universitar care să primească un salariu bun pentru a fi semănător de cunoaştere, nici nu era lider religios care să râvnească putere, influenţă, sau chiar un vas cu fructe să-i fie aşezat la picioare, cum făceau ‘maeştrii spirituali’ care apoi aveau discipoli în Santa Cruz. El nu se afla ‘în religie’ pentru ceea ce putea obţine din ea; el nu căuta o cârjă pentru a ‘se bucura de viaţa duhovnicească’. El era simplu călugăr care căuta Adevărul mai presus de toate. Şi ştiam că dincolo de umbra îndoielii ar muri pentru acel Adevăr, pentru că eram în stare să simt că el deja murea pentru acesta.

[Din cartea Ieromonahului Damaschin, „Viaţa şi lucrǎrile Pr. Serafim Rose”, Ediţia Apologeticum, 2005]

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: