Cuviosul Seraphim Rose

Februarie 13, 2008

Semnele vremurilor – a opta parte

8. O PRIVIRE ASUPRA UNOR SEMNE CONCRETE

Cuv. Seraphim Rose

Sa analizăm acum câteva din semnele vremurilor în care trăim, care se leagă de apropiata Venire a lui Hristos, precedată de venirea lui Antihrist. Proorocirile arătate în cap. 24 de la Sf. Matei – în primul rând, venirea hristoşilor mincinoşi, apoi războaiele, foametea, cutremurele si prigonirile – sunt greu de explicat, deoarece evenimente de acest fel se tot întâmplă de aproape doua mii de ani. Este adevărat ca acum sunt la un nivel mai mare ca înainte, dar este de asemenea adevărat ca se pot amplifica. Aceste semne sunt începutul semnelor, si încă nu sunt atât de teribile încât sa putem spune ca ne aflăm chiar în perioada ultimilor zile.

Există totuşi un semn care mi se pare foarte sugestiv pentru vremurile în care trăim, acela ce ni-L prezintă pe Hristos pe scenă. Înainte vreme nu se îngăduia cu nici un chip ca Hristos sa fie într-un fel dramatizat pe scenă, deoarece un actor nu poate decât sa-si ofere propria interpretare [strict] omenească, iar Hristos este Dumnezeu.

Poate ca în Ortodoxie nu există un canon precis în acest sens, dar întreaga viziune creştin – ortodoxă este împotriva acestei practici; mai mult, până acum câţiva ani, protestanţii si catolicii s-ar fi îngrozit de ideea vreunui actor în rolul lui Hristos. Acum a devenit un lucru obişnuit, si nu numai în contexte religioase, dar si în contexte aflate departe de tărâmul religios[1].

Godspell,[2] Jesus Christ Superstar si altele: toate acestea nu sunt altceva decât parodii blasfemiatoare care prezintă publicului un hristos în formă seculară[3]. Este deosebit de simptomatic pentru vremurile noastre deoarece prezintă chiar si celor necredincioşi o oarecare imagine a lui Hristos, astfel încât, în momentul venirii lui Antihrist, ei vor spune: „A, am văzut pe scenă/mai văzut undeva ceva asemănător. Da, el trebuie sa fie”[4].


[1] Vezi, de pildă, nebunia contemporană după filmul lui Mel Gibson, Ultimele patimi ale lui Hristos, respectiv nenumăratele filme „religioase” sau cu subiect „biblic,” de la posturile de televiziune [n. tr.].

[2] Vraja lui Dumnezeu, joc de cuvinte format din numele dumnezeiesc [God] si spell, unde sufixul s se presupune a fi un genitiv [n. tr.].

[3] Filmul Ultima ispită a lui Hristos, care a urmat la câţiva ani după moartea părintelui Serafim, este mult mai blasfemiator decât aceste exemple.[n. tr]

[4] Prezentarea lui Hristos în diferitele lumini antropologice sau culturale antropocentriste de către diferiţi autori sau oameni „de cultură” este atât consecinţa creării unei imagini a lui Dumnezeu de către „creştini” după chipul si asemănarea [patimilor] lor, cât si imaginea creată de unii „credincioşi” fără Biserică sau atei, care vor sa facă cultura de calitate, pentru diferite scopuri, mai puţin religioase. Oricum, prima vină aparţine Creştinismului occidental secularizat, sau istoric, cum îl numeşte M. Eliade [n. tr.]

 

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: