Cuviosul Seraphim Rose

Februarie 8, 2008

Semnele vremurilor – a cincea parte

5. RĂSTURNAREA EGALITĂŢII CREŞTINE/PRINCIPIULUI EGALITĂŢII CREŞTINE

Cuv. Seraphim Rose

Circulă acum o idee care pune stăpânire pe mulţi oameni: aşa-numita idee a emancipării/eliberării femeii[1]. Aceasta a luat forma preoteselor din Biserica Anglicană, dar si în Biserica Catolică, care se află în pregătiri. Desigur ca dacă priviţi cu seriozitate aceste lucruri, aşezându – vǎ undeva si cazând pe gânduri, si mai ales dacă veţi citi ceea ce spune Apostolul Pavel despre femei, toate problemele se vor risipi. E foarte clar ca aceasta e tot un fel de idee nebunească din cele noi. Dar este la fel de interesant sa privim mult mai profund la ea si sa vedem de unde vine – de ce a fost cu putinţǎ o asemenea idee, care este natura ei si ce se află în spatele ei? – căci dacă veţi pricepe meşteşugul diavolului, veţi fi puţin mai bine pregǎtiţi pentru a lupta împotriva lui.

Ideea eliberării femeii îşi are început încă de acum mai bine de două sute de ani. Desigur, putem merge mai departe, la înaintaşii lui Karl Marx, la primii socialişti, totuşi prezenţa ei concretă datează de acum aproximativ două sute de ani. Socialiştii vorbeau de o era noua, utopică, care se va instaura atunci când toate distincţiile de clasă, rasă, religie si aşa mai departe, vor fi abolite. Va fi o societate nouǎ, mǎreaţǎ, spun ei, când toţi oamenii vor fi egali. Bineînţeles cǎ aceastǎ idee s-a întemeiat iniţial pe Creştinism, dar cǎruia ei i-au stat împotrivǎ, ţintind în cele din urmă la rǎsturnarea lui[2].

Un filosof chinez de la sfârşitul secolului XIX, a reuşit, pe cât s-a putut, sa ducă această filosofie la o concluzie logică. Numele lui este K’ang Yu-Wei [1858-1927]. Nu prezintă un interes deosebit, doar ca el întrupează această filosofie a epocii, acest spirit al vremurilor. El a fost de fapt unul din precursorii lui Mao Tse-Dung si a preluării puterii de către comunişti. El si-a întemeiat ideile nu numai pe un Creştinism răsturnat, preluat de la liberalii si protestanţii din Vest, dar si pe idei budiste. El a venit cu ideea unei utopii prognozată a lua fiinţǎ, cred eu, în secolul XXI, conform profetiilor. În această utopie, toate treptele societǎţii, toate diferenţele religioase, si toate celelalte tipuri de diferenţe care pot afecta relaţiile sociale vor fi abolite. Toată lumea va dormi în dormitoare comune si vor mânca în săli comune. Uzând de ideile budiste, el a mers mai departe. Afirma ca toate distincţiile dintre sexe vor fi abolite[3]. Având o lume unită, nu mai avem nici un motiv sa ne oprim aici – mişcarea/tendinţa trebuie sa meargă mai departe. Trebuie sa aibă loc si o înlăturare a distincţiilor dintre om si animale[4]. Animalele vor intra si ele în aceastǎ împǎrǎţie, si, dacă tot aveţi animale… ştim de asemenea ca budiştii au un mare respect pentru plante si animale; de aceea, întreaga împǎrǎţie va trebuie sa intre în acest paradis, chiar împreună cu lumea neînsufleţitǎ. Astfel, la sfârşitul lumii, va fi o utopie absolută ce va cuprinde toate felurile de fiinţe care s-au amestecat în oarecare fel una cu alta, iar toatǎ lumea va fi absolut egală.

Bineînţeles cǎ, citind despre toate acestea, veţi spune ca omul trebuie sa fi fost nebun. Dar dacă priviţi mai în adâncime, veţi vedea ca viziunea lui provine dintr-o dorinţǎ adâncă de a avea un fel de fericire pe pământ. Cu toate acestea, e clar ca nici o filozofie pǎgânǎ nu poate oferi fericirea; nici o filosofie omenească nu poate da fericirea. Numai Creştinismul dǎ speranţa pentru o Împǎrǎţie care nu este din această lume. Ideea găsirii unei împǎrǎţii desǎvârşite vine din Creştinism, dar întrucât primii socialişti nu au crezut în cealaltă lume sau în Dumnezeu, au ajuns sa viseze o realizare pe pământ a acestei împǎrǎţii. Iată cum se înfǎţişeazǎ comunismul. Sigur ca, atunci când ideea este pusă în aplicare, se poate vedea limpede ce întâmplă. Aveţi experimentul Revoluţiei Franceze, care în aparenţǎ a avut idei pozitive –libertate, egalitate, fraternitate– sau a Revoluţiei Bolşevice sau a altor revoluţii comuniste din vremurile mai noi. Ultima dintre ele e cea din Cambogia, o micǎ ţarǎ sǎracǎ, care timp de trei ani a suferit un comunism absolut, unde cel puţin o pătrime din populaţia sa a fost exterminată din cauză cǎ nu se „potrivea” [dindn’t fit]. Toţi cei care aveau ceva mai mult decât o educaţie liceealǎ trebuiau eliminaţi, cei care aveau păreri proprii si aşa mai departe. Acum regimul a fost răsturnat de oameni care sunt ceva mai puţin nemiloşi/cruzi, dar nu avem cine ştie ce motive de bucurie.

Aceasta ne arată cǎ odată ce încerci sa pui în lucrare aceste idei, nu obţii un paradis pe pământ, ci ceva ce seamǎnǎ mai mult a iad pe pământ. Dar si întregul experiment din ultimii şaizeci de ani din Rusia a fost o dovadă concludentă ca nu poate exista un paradis pe pământ decât în Biserica lui Hristos decât cu suferinţe sau prigoniri. Domnul nostru a proorocit ca vom primi înapoi însutit ceea ce dam, încă din această viaţǎ, dar numai cu suferinţe si prigoniri. Cei ce doresc sa aibă această fericire pe pământ fǎrǎ suferinţe si prigoniri, si chiar fǎrǎ a crede măcar în Dumnezeu, aduc iadul pe pământ.



[1] Mişcarea de eliberare a femeilor din America are – după cum spune si pr. Serafim – rădăcini adânci care ajung până la începutul secolului XIX, acestea au dat oarecare rod în primul sfert al secolului XX, luând amploare după anii 50, odată cu industrializarea, progresul economic, cultural etc. fenomene care au stârnit în special interesul femeii de pe continentul american si, la un nivel mai mic, a celei din toată lumea, în general. Aceasta, pǎtrunsǎ de tradiţiile bigote protestante de nuanţǎ iudaică, a fost obişnuitǎ – mai mult sau mai puţin de bǎrbat – sa se ocupe mai mult cu treburile de ordin casnic, celelalte meserii sau funcţii fiind considerate incompatibile cu condiţia ei. Cât de departe a mers eliberarea femeii se poate vedea si astăzi [n. tr.].

 

[2] Acestea filosofii socialiste, iluministe sau de altă natură, au fost o replică la totalitarismul romano catolic, centralist, ele provin în general din tradiţiile protestante [n. tr.].

[3] La un oarecare nivel moral această dorinţǎ – prezicere se pare ca s-a împlinit [si] în zilele noastre [n. tr].

[4] Vezi nota precedentă. La acesta a contribuit darwinismul – care ignoră demnitatea umană si divină dată omului de Dumnezeu, echivalând-o cu cea a dobitoacelor necuvântătoare, respectiv singurătatea omului din marile oraşe, care uneori îsi gǎseşte în animal un prieten mai bun decât omul. Părintele Serafim relevă totuşi [si] alte aspecte ale acestei indistincţii [n. tr].

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: