Ştiinţa şi Sfinţii Părinţi - Concluzii

Cuv. Seraphim Rose
Din „Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”
Editura Sophia, Bucureşti, 2006

  

7. Filosofia Sfinţilor Părinţi

„Părinţii nu au spus nimic despre evoluţie” - iată una dintre scuzele folo­site de mulţi ortodocşi spre a crede, de fapt, orice vor ei sau orice spune „ştiinţa” despre acest subiect.

Dar atitudinea noastră faţă de Părinţi trebuie să fie mai serioasă şi mai profundă. A fi credincios Părinţilor nu înseamnă doar a fi gata să îi cităm, sau să ne simţim „liberi” să credem cum ne place dacă nu avem ce cita; ci înseamnă să pătrundem în gândirea lor, care e gândirea Bisericii lui Hristos, şi să avem o filosofie de viaţă bine închegată, ivită din vieţuirea noastră în Biserică, în armonie cu gândirea Părinţilor.

Iar Părinţii au avut o filosofie, şi cu adevărat o teologie, care include pro­blema evoluţiei şi arată absolut limpede ce anume trebuie să creadă creştinul ortodox despre acest lucru. „Evoluţia” nu e o „erezie”, nu mai mult decât este budismul o „erezie”; dar ea include, implică şi presupune atât de multe erori şi păreri false, încât este total incompatibilă cu creştinismul ortodox.

Mulţi credincioşi ortodocşi nu s-au gândit adânc la această problemă şi ast­fel, în nepăsarea lor, cred că este oarecum „posibil” să accepţi evoluţia. Res­tul studiului va încerca să limpezească subiectul, spre a-i face pe creştinii or­todocşi conştienţi de implicaţiile teologiei ortodoxe şi ale filosofiei Sfinţilor Părinţi, care au o părere foarte clară despre principalele probleme ridicate credincioşilor creştini de către evoluţie.

Ştiinţa şi Sfinţii Părinţi - Un sistem de gândire străin

Cuv. Seraphim Rose
Din „Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”
Editura Sophia, Bucureşti, 2006

5. Un sistem de gândire străin

Există enorm de multă confuzie în legătură cu evoluţia. Unii zic: „Creştinii ortodocşi nu se ceartă cu evoluţia” sau doar folosesc sintagma „evoluţia călăuzită de Dumnezeu”. O asemenea înţelegere a evoluţiei este destul de primitivă: presupune considerarea ei ca „realitate ştiinţifică” de tipul heliocentrismului. De fapt, cei ce se opun evoluţiei sunt adeseori asemuiţi cu Biserica Romano-catolică împotrivindu-se lui Galilei, ba chiar unii creştini ortodocşi se tem să nu fie socotiţi „naivi” sau să rămână în urma curentelor intelectuale sau modelor timpului.

Dar întreaga doctrină a evoluţionismului este mult mai complexă decât un simplu „fapt ştiinţific” sau chiar o „ipoteză”. Ea este o doctrină - o credinţă care cuprinde multe domenii ale gândirii, şi nicidecum doar ştiinţa; şi este destul de coerentă spre a putea vorbi despre ea ca despre o doctrină mai mult sau mai puţin închegată. Vom vedea că ea este o concepţie cu totul aparte asupra realităţii, cu propriile premise şi deducţii filosofice şi teologice aparte. în special în teologie ea oferă o alternativă deliberată la creştinismul ortodox în privinţa mai multor dogme cheie.

Ştiinţa şi Sfinţii Părinţi - Ştiinţa, formă de cunoaştere inferioară

Cuv. Seraphim Rose
Din „Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”
Editura Sophia, Bucureşti, 2006

4. Ştiinţa - formă de cunoaştere inferioară

Creştinul ortodox nu este „împotriva ştiinţei”; dar el aşteaptă de la ştiinţă numai acea cunoaştere pe care ea este capabilă să o dea prin natura ei - nu teologie, nu o filosofie de viaţă.

Însă, în vremurile noastre de confuzie intelectuală, când „ştiinţa” a dobândit un asemenea prestigiu în gândirea obişnuită încât a ajuns sinonimă cu cunoaşterea însăşi, prea adeseori se întâmplă ca oamenii de ştiinţă să aibă pretenţia de a preda ceea ce nu au învăţat defel prin mijloacele ştiinţei; asemenea savanţi vorbesc, de fapt, ca teologi.

Ştiinţa şi Sfinţii Părinţi - Ştiinţa şi filosofia creştină

Cuv. Seraphim Rose
Din „Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”
Editura Sophia, Bucureşti, 2006

2. Ştiinţa şi filosofia creştină

Filosoful rus Ivan V. Kireevski (1806-1856), ucenic al Stareţului Macarie de la Optina, scria:[1]

„Ştiinţele în partea lor esenţială, adică cunoaşterea, aparţin deopotrivă lumii păgâne şi celei creştine, deosebindu-se doar prin latura lor filoso­fică. Catolicismul nu putea să le dea latura filosofică creştină, fiindcă nu o avea nici el într-o formă pură. Vedem astfel cum ştiinţele, ca moştenire a păgânismului, au înflorit puternic în Europa, dar au sfârşit în ateism, consecinţă inevitabilă a dezvoltării lor unilaterale…”[2]

„Numai filosofia creştină poate da ştiinţelor o temelie dreaptă.”[3]

Ştiinţa şi Sfinţii Părinţi - Adevarata teologie si cunoasterea seculara

Cuv. Seraphim Rose
Din „Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”
Editura Sophia, Bucureşti, 2006

1.Adevărata teologie şi cunoaşterea seculara

Atacul gândirii moderne ateiste asupra creştinismului a fost atât de efi­cient, încât mulţi creştini ortodocşi se află în defensivă, simţindu-se inferiori în ce priveşte propria înţelepciune ortodoxă, fiind gata să admită că poate exista adevăr şi înţelepciune şi în cunoaşterea seculară modernă despre care Ortodoxia „nu are nici o părere”. în felul acesta, ei subevaluează tradiţia ne­măsurat de bogată a Sfinţilor Părinţi, care ne dă înţelepciune creştină nu doar asupra unor subiecte bisericeşti şi teologice înguste, ci asupra multor altora, înţelepciunea patristică cuprinde o întreagă filosofie a vieţii, inclusiv atitudi­nea sa faţă de confortul modern, cunoaşterea ştiinţifică şi alte lucruri care nu existau în forma lor modernă în timpul vieţii Sfinţilor Părinţi din trecut.

Despre durata celor 6 zile ale Facerii

Articolul apărut pe 20 feb. pe acest blog, şi anume „Despre vârsta pământului”, a stârnit câteva reacţii. Cei care au comentat au pus la îndoială tradiţia conform căreia pământul ar avea în jur de 7500 de ani, nu în mod direct, ci susţinând că zilele Creaţiei ar fi de durate foarte mari (mii de ani sau mai mult).

Pe de o parte apreciez grija celor care au comentat de a – şi argumenta punctul de vedere privitor la subiect. Pe de altă parte nu înţeleg întrebări de genul celor: „Voi tot îi daţi cu Serafim Rose?”

Chiar dacă e atât de greu să îl vedem ca pe unul ce a fost aşezat între sfinţi, după cum există mai multe mărturii, ar fi de dorit un ton mai respectuos faţă de cineva care s-a jertfit pentru Biserică.

În ceea ce priveşte vârsta pământului, dacă am fi citit din scrierile cuv. Serafim, am fi ştiut că nu este adeptul părerii că zilele Creaţiei ar fi fost chiar de 24 de ore. Deşi Sf. Efrem Sirul chiar crede acest lucru (printre puţinii dintre Sf. Părinţi). Însă, aşa cum arată Cuv. Serafim Rose, ideea conformă căreia acele zile ar fi durat miliarde de ani este cu totul inacceptabilă.

Din „Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”

Editura Sophia, Bucureşti, 2006

Să cercetăm acum modelul patristic al celor Şase Zile ale Facerii. Nu vom sta să încercăm a ghici „cât de lungi” au fost acele zile deşi, când vom ajunge la sfârşit, vom avea o idee destul de limpede despre felul cum priveau Părinţii lungimea lor. Mulţi fundamentalişti socotesc că înţelegerea literală a Facerii se pierde dacă nu se acceptă că zilele sunt exact de două­zeci şi patru de ore; iar mulţi dintre cei care doresc să împace Facerea cu teoria modernă a evoluţiei cred că speranţele lor depind de acceptarea aces­tor zile ca fiind de milioane sau miliarde de ani lungime, conformându-se astfel presupuselor descoperiri ale geologiei. Cred că putem spune fără a greşi că ambele păreri sunt pe alături de subiect.

Originea corpurilor cereşti

Este de asemenea important de reţinut că modelul Big Bang, aşa cum observă Cuv. Serafim Rose, sugerează că soarele ar fi apărut înaintea pământului, ceea ce contravine în mod evident învăţăturii Sfinţilor Părinţi, care chiar insistă în comentariile lor asupra faptului că pământul a fost creat înaintea soarelui.

ÎNTREBĂRI Şl RĂSPUNSURI
Din cursul despre Cartea Facerii (1981 si 1982) – Cuv. Serafim Rose

Părintele Serafim: Relatarea Cărţii Facerii despre Ziua a Patra a Facerii este greu de adaptat ideilor obişnuite despre univers, fiindcă Scriptura si Sfinţii Părinţi afirmă cu certitudine că soarele a fost creat în acea Zi, după ce pământul, plantele si copacii existau deja. Mai mult, Părinţii spun că soarele, luna si stelele (ca si toate găurile negre si tot ce se mai află în spaţiu) au fost create în Ziua a Patra într-o clipită. Dumnezeu a făcut un semn cu mâna si toate au luat fiinţă, la distante de triliarde de mile. Bineînţeles că Dumnezeu este mai mare decât universul, deci de ce nu ar fi fost în stare să facă acest lucru ? Pentru el nu e deloc greu.

Aceasta dă o cu totul altă perspectivă asupra lumii. E o întreagă cosmogonie - explicarea începutului lucrurilor.

Despre vârsta pământului

Recent (numărul din 15 februarie), ziarul Lumina a prezentat materialul diac. Sorin MIHALACHE de la Centru de Studii Inter-disciplinare„Religie şi Ştiinţă“ din Iaşi cu privire la noi descoperiri astronomice care par a constitui evidenţe privind teoria Big Bang. În articolul din 20 februarie în care diac. Sorin MIHALACHE dă o replică celor care l-au acuzat de idei evoluţioniste, vedem cum domnia sa distinge între evoluţionism şi teoria Big Bang. Deşi domnia sa se delimitează net de teoria evoluţionistă, insistă însă că teoria Big Bang ar putea fi un model (evident un model cu deficienţe, ca oricare alt model) şi pentru creştini ortodocşi, deoarece s-ar apropia foarte mult de ideea de creaţie ex-nihilo.

Evident, susţinând teoria Big Bang, domnia sa respinge tradiţia conform căreia pământul ar avea aproximativ 7500 de ani. Devine astfel binevenit să vedem de ce este totuşi important să credem că pământul are 7500 de ani(cu o aproximatie mica). În continuare, prezint extrase din cartea Cuv. Serafim Rose, „Cartea Facerii, Crearea lumii, şi omul începuturilor”.

ÎNTREBĂRI Şl RĂSPUNSURI
Din cursul despre Cartea Facerii (1981 si 1982) – Cuv. Serafim Rose

1. Vârsta pământului

Student: După cronologia biblică, pământul are cam 7500 de ani vechime; dar după evoluţionişti, si chiar după istoria predată în licee, pământul are miliarde de ani vechime. Cum explicaţi acest lucru ?