Protos. Nicodim Măndiţă
„Vămile Văzduhului şi mărturii despre existenţa lor”
Editura Agapis, Bucureşti 2005
VAMA A DOUĂZECEA - A ZGÂRCENIEI
Apoi ne-au mai întâmpinat duhurile cele rele ale vămii cetei de pe urmă, care este a nemilostivirii, cruzimii şi a împietririi inimii. întrebătorii vămii aceleia erau amarnic ele iuţi şi stăpânul lor drăcesc era foarte cumplit, sufland cu nemilostivire şi mare iuţime, asemenea focului infernal. Acel boier drăcesc se mai arăta foarte uscat şi obosit, ca de o lungă şi mare boală, plangându-se singur de răutatea lui, gemând ca un bolnav de patima nemilostivirii. Acolo fără de milă se cercetează sufletele nemilostivilor. Şi de s-ar afla cineva de multe nevoinţe săvârşitor, de posturi şi de rugăciuni, şi dacă acela a păzit curăţia, de a avut înfrânarea trupului său, dar a fost neîndurat şi nemilostiv, închizându-şi milostivirile sale dinspre aproapele, acela de la acea vamă se duce în jos şi Intru adâncul iadului se încuie şi nici nu câştigă milă în veci. Dar moi, cu darul lui Hristos, am trecut şi acea vamă fără primejdie, aju-tându-mi pretutindeni rugăciunile Cuviosului Vasile, cel ce a dăruit multe din lucrurile sale bune pentru răscumpărarea mea.
