Protos. Nicodim Măndiţă
„Vămile Văzduhului şi mărturii despre existenţa lor”
Editura Agapis, Bucureşti 2005
VAMA A TREISPREZECEA A POMENIRII DE RĂU
După acestea ne-au stat înainte vama pomenirii de rău, la care cu nemilostivire se întreabă cei ce ţin în inimile lor răutate asupra aproapelui şi cei ce răsplătesc rău pentru rău. De acolo cu multă mânie duhurile cele rele aruncă sufletele în tartar. Dar milostivirea Domnului şi acolo m-a acoperit, pentru că n-am ţinut răutate spre nimeni, nici n-am ţinut minte răul pentru supărările ce mi s-au făcut mie, şi mai ales n-aveam răutate asupra celor ce mă vrăjmăşeau şi după puterea mea arătam dragoste spre dânşii răsplătind răul cu binele. Şi cu nimic nu m-au găsit a fi datoare la vama aceea, de aceea se tânguiau diavolii că plecam liberă, din cumplitele lor mâini. Şi iarăşi ne-am dus mai departe, veselindu-mă întru Domnul.
