Marturii despre vamile vazduhului – vama a doisprezecea

Protos. Nicodim Măndiţă

„Vămile Văzduhului şi mărturii despre existenţa lor”

Editura Agapis, Bucureşti 2005

VAMA A DOUĂSPREZECEA A MÂNIEI ŞI IUŢIMII

Urcându-ne de acolo tot mai sus pe treptele văzduhului, am ajuns la vama mâniei şi iuţimii. Arapii aceia mă cercetau aspru şi amănunţit despre feluritele laturi ale păcatului mâniei şi iuţimii. Acolo era o mulţime mare de draci, foarte sălbatici şi fioroşi, iar în fruntea lor era un boier drăcesc înfricoşător, care poruncea cu mânie şi iuţime celor din jurul său. Aceia fiind umflaţi de mânia, iuţimea şi răutatea lor, se muşcau unii pe alţii ca fiarele sălbatice şi neîmblânzite, tulburându-se şi ţipând groaznic, spăimântând totul din jurul lor. Ajungând noi în mijlocul lor, se repezeau asupra noastră cu feţele lor însângerate de mânie şi iuţime demonică, mă cercetau, punându-mi înainte toate păcatele mele făcute cu mânia şi iuţimea mea, cât am trăit pe pământ. Ori de câte ori m-am mâniat, iuţit, tulburat şi am ţipat la cineva cu cuget rău şi cu privire sălbatică. Chiar şi pentru cele din dragoste sfântă, vrând a-l atrage pe cineva din păcate şi a-l pune în bună rânduială, de m-am tulburat cu iuţime şi mânie asupra lui, ori de l-am amărât sau de l-am bătut, ori m-am pornit asupra cuiva cu mânie, ţinând în minte răutatea, am fugit amărâtă, ocărând şi îngrozind… Toate acestea mi le-au arătat pe rând, însă n-au dobândit ce doreau şi aşa am mers înainte bucurându-mă întru Domnul, acoperit fiind sufletul meu păcătos cu rugăciunile părintelui meu Vasile.