Protos. Nicodim Măndiţă
„Vămile Văzduhului şi mărturii despre existenţa lor”
Editura Agapis, Bucureşti 2005
VAMA A ŞASEA – A FURTULUI
Urcându-ne de acolo tot mai sus în văzduh am ajuns la vama furtului, vameşii-draci ai acelei vămi încearcă acolo cu de-amănuntul sufletele despre feluritele păcate ale mituirilor, răpirilor şi înşelătoriilor, pe ascuns sau pe faţă. La vama aceea se face foarte mare cercetare, sufletelor ce trec pe acolo, de au furat: oameni, fecioare, femei copii, dobitoace păsări, bani, lucruri, haine, alimente… de au înşelat pe alţii cu ceva, de şi-au însuşi avere străină cu jurăminte false, mincinoase şi cu viclenii sau de au găsit ceva şi n-au dat înapoi, ori au împrumutat bani, haine etc. şi nu le-au dat înapoi celui ce le-a făcut bine cu ele, sau cu diferite viclenii şi ponegriri au despuiat de pace si cinste pe aproapele, îndurerându-1 până la sacrificiu şi în sfârşit, orice furtişag se cercetează acolo cu multă asprime şi amănunţime. La această vamă, deşi ne-am împiedicat puţin, am trecut, nedând mult acolo, pentru că nu s-a găsit în mine furtişaguri, afară de care se făcuseră în copilăria mea foarte puţine, şi acelea din necunoştinţă şi nepricepere, am trecut fără să dăm mult.
