Pericolul “evoluţionismului creştin”

Unele din comentariile pe marginea articolelor publicate de către diac. Sorin Mihalache in ziarul Lumina (15 feb, respectiv 20 feb a.c.) au susţinut că de fapt argumentele cuv. Serafim Rose cu privire la creaţionism ar fi şubrede. Mai mult au indicat drept lectură obligatorie articolul diac. Andrei Kuraev (teolog la cea mai importanta academie de teologie din Rusia), care ar arăta că de fapt ortodoxia este şi peste creaţionism şi peste evoluţionism.

Din fericire, articolul diac. Kuraev este disponibil sub forma unui studiu care însoţeşte cartea dr. Alexandros Kalomiros, „Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului” (Editura Deisis, Sibiu, 2003). Din păcate, dr. Kalomiros este acelaşi doctor grec care apare şi în cartea cuv. Serafim Rose „Cartea Facerii, Crearea lumii, şi omul începuturilor”. Şi spun din păcate pentru că dr. Kalomiros este exponentul curentului denumit şi evoluţionism creştin.

Desigur că părerile dr. Kalomiros ca şi răspunsul cuv. Serafim Rose nu ar putea fi expuse decât prin mai multe postări pe acest blog, dar câteva citate din cartea „Viaţa şi lucrările Pr. Serafim Rose”, ediţia a II-a, sunt edificatoare:

„Părintele Gherman şi Părintele Serafim au primit o epistolă de patruzeci de pagini de la Kalomiros. „Trebuie să mărturisesc”, scria pr. Serafim, „că este mult mai şocant decât ne aşteptam – să expui învăţătura evoluţionistă nici măcar înfrumuseţată ori aranjată, încununată cu <<animalul evoluat Adam>>, şi <<cel ce tăgăduieşte evoluţia tăgăduieşte Sfintele Scripturi>> Într-un fel suntem totuşi mai curând mulţumiţi, căci acum am aflat pentru prima dată un respectabil evoluţionist ortodox care acceptă să spună pe faţă lucruri pe care alţii, cred eu, se tem să le rostească cu glas tare, de temă de a nu sminti <<conştiinţele slabe>> aflate sub <<influenţe occidentale>>”.

Ultima parte a scrisorii pr. Serafim se ocupa de problema cea mai importantă pe care teoria evoluţiei o pune teologiei ortodoxe: natura omului şi, în particular, natura omului întâi-zidit, Adam. Dr. Kalomiros, încercând să pună de acord relatarea Facerii cu ideile evoluţioniste, afirmase că omul „nu este în mod firesc chipul lui Dumnezeu. În mod firesc el este un animal, o fiară evoluată”. După dr. Kalomiros, la un anumit stadiu al evoluţiei omului, când omul a fost insuflat cu har, ceea ce l-a transformat din animal în om, „fără a schimba o singură trăsătură anatomică a trupului său, fără a schimba o singură celulă” Însă, aşa cum arăta pr. Serafim, o asemenea concepţie este contrară învăţăturii Sfinţilor Părinţi, care învăţau că omul a fost zidit după chipul lui Dumnezeu din însăşi firea sa; că firea sa de la început era nepătimaşă şi virtuoasă; că trupul şi sufletul au fost zidite deodată; că fusese zidit în har încă de la început; că trupul lui era nestricăcios la început; şi că firea sa s-a schimbat prin cădere; şi că firea sa s-a schimbat prin cădere.”

Din păcate, opera dr. Kalomiros a fost promovată în Romănia, pr. Ioan Ică spunând în finalul prefaţei la cartea apărută la ed. Deisis (şi editată de pr. Ioan Ică jr.) că: „Într-un context în care transmiterea credinţei creştine ortodoxe este o urgenţa misionară, dar este pusă serios în criză nu numai de ideologii sau gnoze anticreştine, ci şi de schematismul abstract, de eticismul utilitarist sau exacerbările pietiste ale unui „creştinism” schizofrenic şi crispat defensiv. Eseurile doctorului Kalomiros şi ale remarcabililor tineri teologi ortodocşi din noua generaţie cum sunt diaconul Andrei Kuraev şi preotul Doru Costache se pot constitui nu în ultimul rând pentru preoţi şi profesorii de religie într-o binevenită terapie purificatoare a discursului catehetic şi a pedagogiei religioase a Bisericii.”

Şi astfel ajungem la diac. Kuraev, profesor la Academia teologica din Moskova(din 2004) precum si la Institutul teologic ortodox Sfântul Tihon din Moskova(din 1997) şi autor a peste 18 volume de teologie. Studiul său, „Ortodoxie şi creaţionism. Răspuns lui Seraphim Rose”, însoţeşte cartea dr. Kalomiros.

Din nefericire, ceea ce vedem nu este decât o reafirmare a tezelor dr. Kalomiros într-un mod mai sofisticat, dar şi folosind mult mai des surse patristice. Nu mi-am propus să intru în detalii în această postare în argumentele domniei sale, însă câteva pasaje ilustrează, cred, foarte bine opinia ca diac. Kuraev este adeptul unui evoluţionism creştin.

Domnia sa începe prin a afirma că punctul de vedere al fundamentaliştilor protestanţi are rădăcini sectare. El spune că: „Aceşti creaţionişti luptă nu numai împotriva unei înţelegeri ateiste a procesului evoluţiei ci, în general, împotriva posibilităţii evoluţiei însăşi. Pentru ei, lumea preumană nu e mai veche decât şase zile luate în sens literal. Pământul nu e în stare de nici o dezvoltare evolutivă, nici măcar ca răspuns la o chemare din partea Creatorului său”.

După părerea sa, ”apariţia vieţii în cartea Facerii este în acelaşi timp o evoluţie (întrucât pământul produce plantele şi organismele simple), precum şi un „salt spre viaţă” care apare din porunca lui Dumnezeu.”

Mai mult, diac. Kuraev afirmă că „Ortodoxia nu are nici o bază textuală, nici una doctrinară pentru a respinge evoluţionismul”

Desigur că articolul diac. Kuraev ar merita o analiză mai în detaliu, pe care sper să o pot realiza, cu ajutorul lui Dumnezeu. Ideea însă care reiese din ceea ce am prezentat anterior este că ideea evoluţionistă este mult mai puternică decât am fi crezut.

Din păcate, vedem cum, treptat, intuiţiile cuv. Serafim Rose, sau poate înainte-vederea,  încep să se împlinească. Ieromonahul Damaschin nota în „Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul Începuturilor”:

„Când marxismul cade, perechea sa, darwinismul, este destinat să continue procesul. Totuşi, cum învăţa Părintele Serafim, cele două nu au fost destina­te a fi scopuri în sine. în decursul apostaziei dirijate de vrăjmaşul mântuirii noastre, ele sunt doar vehicule prin care să se nimicească credinţa în Dumne­zeu a creştinătăţii tradiţionaliste, pregătind astfel calea pentru ceea ce Părin­tele Serafim numea „religia viitorului”. Anti-tradiţionalismul şi anti-creştinismul comunismului marxist şi evoluţionismului darwinist slujesc doar ca pre­gătire pentru ceva mult mai rău: un creştinism anti-tradiţionalist şi contrafăcut care să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pre cei aleşi (Mat. 24, 24).

Aşa cum noul globalism - fără o înfăţişare spirituală - este pasul următor după comunismul ateu, tot aşa şi un nou evoluţionism, „spiritualizat”, este pasul următor după darwinismul vechii şcoli. În acest punct, credea Părintele Serafim, ştiinţa se va combina cu religia spre a forma o unică sinteză uni­versală evoluţionistă.

Ideea de evoluţie nu va muri o dată cu trecerea marxismului şi darwinis-mului materialist, ci va continua să pregătească omenirea pentru religia vii­torului. Aceasta fiindcă evoluţionismul e mai mult decât o încercare de a ex­plica originea universului fără a face referinţă la Dumnezeu. Separată de contextul materialismului ştiinţific, evoluţia este un element inerent al viito­rului asalt împotriva tradiţiei ce va da impresia că satisface interesul religios al omului. „Poate”, scria Părintele Serafim, „ea este adevărata cheie (inte­lectuală) a asaltului asupra Bisericii, a însăşi filosofiei (căci există aşa ceva !) viitorului Antihrist. “

Este interesant de notat aici că în Cursul de Supravieţuire Părintele Sera­fim a aşezat lecţia despre Evoluţie în secţiunea intitulată „Noua Religie.” Dar nu pe Charles Darwin, cu concepţia sa extrem de mecanicistă, îl vedea ca înainte mergător al Noii Religii. Ci mai curând pe Teilhard de Chardin, care a încercat să combine ştiinţa evoluţionistă cu spiritualitatea evoluţionis­tă. „Teilhardismul”, scria Părintele Serafim, „este «creştinismul» (şi «ortodo­xia») viitorului, sau mai curând fundamentul său metafizic.” Părintele Serafim îl numea pe Teilhard atât „prorocul”, cât şi „predecesorul” lui Antihrist.”