Despre durata celor 6 zile ale Facerii
februarie 22, 2008Articolul apărut pe 20 feb. pe acest blog, şi anume „Despre vârsta pământului”, a stârnit câteva reacţii. Cei care au comentat au pus la îndoială tradiţia conform căreia pământul ar avea în jur de 7500 de ani, nu în mod direct, ci susţinând că zilele Creaţiei ar fi de durate foarte mari (mii de ani sau mai mult).
Pe de o parte apreciez grija celor care au comentat de a – şi argumenta punctul de vedere privitor la subiect. Pe de altă parte nu înţeleg întrebări de genul celor: „Voi tot îi daţi cu Serafim Rose?”
Chiar dacă e atât de greu să îl vedem ca pe unul ce a fost aşezat între sfinţi, după cum există mai multe mărturii, ar fi de dorit un ton mai respectuos faţă de cineva care s-a jertfit pentru Biserică.
În ceea ce priveşte vârsta pământului, dacă am fi citit din scrierile cuv. Serafim, am fi ştiut că nu este adeptul părerii că zilele Creaţiei ar fi fost chiar de 24 de ore. Deşi Sf. Efrem Sirul chiar crede acest lucru (printre puţinii dintre Sf. Părinţi). Însă, aşa cum arată Cuv. Serafim Rose, ideea conformă căreia acele zile ar fi durat miliarde de ani este cu totul inacceptabilă.
Din „Cartea Facerii, Crearea Lumii şi Omul începuturilor”
Editura Sophia, Bucureşti, 2006
Să cercetăm acum modelul patristic al celor Şase Zile ale Facerii. Nu vom sta să încercăm a ghici „cât de lungi” au fost acele zile deşi, când vom ajunge la sfârşit, vom avea o idee destul de limpede despre felul cum priveau Părinţii lungimea lor. Mulţi fundamentalişti socotesc că înţelegerea literală a Facerii se pierde dacă nu se acceptă că zilele sunt exact de douăzeci şi patru de ore; iar mulţi dintre cei care doresc să împace Facerea cu teoria modernă a evoluţiei cred că speranţele lor depind de acceptarea acestor zile ca fiind de milioane sau miliarde de ani lungime, conformându-se astfel presupuselor descoperiri ale geologiei. Cred că putem spune fără a greşi că ambele păreri sunt pe alături de subiect.
Nu înseamnă că aceste zile nu ar fi putut fi de douăzeci şi patru de ore, dacă Dumnezeu ar fi voit aşa; unul sau doi dintre Părinţi (de pildă, Sfântul Efrem Sirul) chiar afirmă explicit că aveau douăzeci şi patru de ore. Dar cei mai mulţi dintre Părinţi nu spun nimic despre acest subiect: nu era un subiect de discuţie în zilele lor şi se pare că nu le-a dat prin minte să stăruie a proiecta măsura timpului lumii noastre căzute asupra uluitoarelor şi minunatelor întâmplări ale celor Şase Zile.
Dar, dacă nu este nevoie să definim cele Şase Zile ale Facerii ca având douăzeci şi patru de ore, este iarăşi cu neputinţă să le privim ca având milioane sau miliarde de ani - adică să le forţăm să se potrivească măsurătorii evoluţioniste a timpului. Pur şi simplu, întâmplările din cele Şase Zile nu se potrivesc defel cu concepţia evoluţionistă. în Cartea Facerii primele vieţuitoare sunt ierburile şi pomii de pe uscat; viaţa nu a apărut întâi în mare, cum ar voi teoria evoluţionistă; aceste plante de uscat dăinuie o zi întreagă (miliarde de ani ?), înainte de zidirea soarelui, pe când, în orice variantă, evoluţionistă soarele precede însuşi pământul. Orice observator obiectiv rezonabil ar ajunge la concluzia că cele Şase Zile ale Facerii, dacă sunt o relatare adevărată, iar nu produsul unei fantezii arbitrare sau al speculaţiei, pur şi simplu nu se potrivesc cu cadrul evoluţionist, deci nu e nevoie să le facem a fi de miliarde de ani lungime. Vom vedea mai jos cum descrierea Zilelor de către Sfinţii Părinţi face aproape imposibilă această interpretare. Este vădit că teoria evoluţiei vorbeşte despre cu totul altceva decât despre cele Şase Zile ale Facerii.
……
Deci ce putem spune despre cele Şase Zile ?
Întâi: un ortodox ce a cugetat la cele Şase Zile a arătat foarte frumos cum trebuie cercetate - să nu le măsurăm cantitativ, ci teologic. însemnătatea lor nu ţine de durată, ci de ceea ce s-a petrecut în ele. Ele sunt afirmarea a şase lucrări ziditoare ale lui Dumnezeu care au ivit universul aşa cum îl cunoaştem. Vom cerceta îndată cele şase lucrări în chip amănunţit.
În al doilea rând: cum am văzut, prin natura lor, întâmplările acestor zile sunt miraculoase, nesupunându-se legilor firii ce guvernează lumea de azi, şi nu le putem înţelege proiectând asupra lor experienţa noastră prezentă. În al treilea rând: Sfinţii Părinţi care au scris despre Facere au subliniat un lucru în mod deosebit: lucrarea ziditoare a lui Dumnezeu în cele Şase Zile este spontană, are loc dintr-o dată.
Sfântul Efrem Sirul, care înţelege zilele Facerii ca fiind de douăzeci şi patru de ore, a subliniat că lucrările ziditoare ale lui Dumnezeu în acele zile nu au avut nevoie de douăzeci şi patru de ore, ci numai de o clipă. Iată ce scrie despre Ziua întâi:
„Deşi atât lumina, cât şi întunericul au fost zidite într-o clipită, totuşi, atât ziua, cât şi noaptea Zilei întâi au ţinut câte douăsprezece ceasuri fiecare.”
[...] Linkurile zilei, 22.02.08 February 22, 2008 3:43 pm laurentiu Linkurile zilei Cuviosul Seraphim Rose - Despre durata celor 6 zile ale Facerii [...]
#
De ce ar fi Serafim Rose singura autoritate in domeniu?
Iată:
“A fost multa discutie daca aceste zile ale Creatiei sunt zile obisnuite, cum intelegem noi astazi, sau niste perioade pe care autorul textului biblic, neavand un cuvant potrivit, le-a numit zile. Parerea care se bucura de mai multa acceptare este ca prin zilele creatiei trebuie sa intelegem niste perioade sau etape ale creatiei divine. In sprijinul acestei pareri sta chiar textul biblic care numeste zile chiar si perioadele dinaintea crearii soarelui si lunii care dau masura masura unei zile. (…) Majoritatea vechilor scriitori bisericesti a vazut in cele sase zile ale creatiei sase orinduiri temporale in care s-au produs lucrurile create in ordine succesiva” (Pr. Prof. Atanasie Negoita, Teologia Biblica a Vechiului Testament, Editura Sofia, 2004, p. 65)
Mai departe:
“E asadar evident ca zilele de care vorbeste Biblia nu sunt cele ce se masoara dupa rasaritul si apusul Soarelui; ele nu dureaza 24 de ore cat rotatia pamantului in jurul axei lui. Este vorba de zilele lui Dumnezeu si nu de zilele oamenilor. De aceea Sf. Apostol Petru ne spune: O singura zi inaintea Domnului este ca o mie de ani si o mie de ani ca o singura zi (II Petru 3, 8)” (CATEHISMUL ORTODOX, Alcatuit sub indrumarea IPS Meletie Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Grecesti din Franta, IPS Antonie de Suroj, Episcop Ortodox din Anglia, tradus de Parintele GALERIU, publicat la HARISMA, 1992, p, 2
Creationismul stiintific este un “raspuns fundamentalist” de aceiasi factura ca evolutionismul.
Puneti mana si cititi! Va recomend ANDREI KURAEV ORTODOXIE SI CREATIONISM - un raspuns lui SERAFIM ROSE.
ANDREI KURAEV, este CU BINECUVANTAREA PATRIARHULUI ALEXEI AL MOSCOVEI, profesor de teologie la FACULTATEA DE TEOLOGIE a Universitatii Ortodoxe Sf. Ioan Teologul si autor a peste 18 volume de teologie.
Lexiconul grec, Dictionarul Biblic si ale o gramada de carti arata ca ziua biblica nu are 24 de ore.
Voi tot ii dati cu Serafim Rose?
by Vlad Ionescu februarie 21, 2008 at 11:17 pm
#
„Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, adică durata unei zile şi a unei nopţi. Scriptura nu le-a numit încă zi şi noapte, ci le-a numit pe amândouă cu numele părţii mai principale. Acest obicei îl vei găsi în toată Scriptura; în măsurarea timpului, Scriptura numără zilele, nu şi nopţile împreună cu zilele. Aceasta este pricina că începutul timpului n-a fost numit de Scriptură ziua întâia, ci: zi una, ca şi din numirea ei să i se vadă înrudirea cu veacul. În chip propriu şi natural, ziua întâia a fost numită una pentru a arăta unicitatea veacului; că veacul nu are părtăşie cu altceva.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, Omil. a II-a, VIII, în PSB, vol. 17, p. 95-96)
Dar si psalmistul spune ca „o mie de ani înaintea Domnului sunt a o zi şi o zi e ca o mie de ani”
O fi interpretarile lui Serafim Rose mai tari decat ale sfintilor?
by Cristi B februarie 21, 2008 at 11:30 pm
#
Sper sa aveti onestitatea sa mai puneti si alte pareri aici. Ca daca faceti cenzura, va nu mai este de cinste discutia ci doar pricina de monolog.
by Cristi B februarie 21, 2008 at 11:34 pm
#
Interesant, foarte interesant materialul lui ANdrei Kuraev.
Multumim Domnul B. Cristi pentru recomandare.
Ortodoxia nu este nici cu evolutionisti si nici cu creationisti, respingadu-le pe ambele si depasindu-le pe ambele.
Vechimea pamantului nu are nimic cu evolutionismul. Ceea ce este periculos in teoria evolutionismului nu este vechimea Pamantului, si felul cum au aparut speciile.
E foarte bun studiul acesta al lui KURAEV. Omul stie ce scrie, insa cred ca subiectul depaseste pe multa lume, si e greu de inteles daca nu este cineva foarte pregatiti in scrierile patristice. Probabil de asta si diac. Sorin e atacat. Trebuie multa lectura ca sa intelegi.
KURAEV, care e si foarte argumentat, si e teolog la cea mai importanta academie de teologie din Rusia, il demonteaza cu texte din Parinti pe Serafim Rose. Dar nu e nici evolutionist, aratand ca ortodoxia e peste ambele. Si ca parintii nu fac deloc referire la stiinta. Ia uitati ce scrie;
“Faptul ca Sf. Vasile cel Mare a folosit cunostintele enciclopediceale epociiale epocii sale nu înseamnă că, în numele unui mare sfânt, ştiinţele naturale ale secolului IV-lea d. Hr. trebuie canonizate şi integrate pentru totdeauna ca parte a teologiei ortodoxe.”
Eu la facultate am invatat ca Sf. Scriptura nu are niciodata un singur nivel de interpretare, adica cel literal. De fapt, chiar Sf. Ioan Gura de Aur avertizeaza ca Moise a scris unor oameni simpli, cartea Facerii, nicidecum unora avansati spiritual, asa incat a trebuit sa-si imbrace discursul in limbajul celor trupesti (Omilii la Facere, II, 2)
Lectura literala, intr-un mod asa exclusivist, cu 24 de ore, nu e deloc specifica sfintilor parinti. Ar trebui sa mai cititi Sf. Maxim care da zeci de interpretari unui singur pasaj din Scriptura, fara sa spuna ca unul e mai important decat altul.
Eu cred ca e o mare lipsa de cuviinta sa va apucati sa spuneti cine ce sechele are, si ce greseli are, si ce mici erezii face. A fost oraznicie cum ati abordat dialogul cu autorul articolului, ca si cum era un analfabet al credintei si trebuie sa-l scoliti dumneavoastra. “se indoapa” cu idei evoltuioniste? Asta este ton si abordare, domnule cititor? Trebuie sa fie multa obraznicie, si constiinta ca toata dreapta credinta s-a adunat la matale, si ca ati mai ramas cativa credinciosi care apara Biserica, in rest se prabuseste cu totul…
Iar de ceilalti? Pai nu stiu, cred ca Domnul Cristi a mai dat ceva exemple, la fel si eu… Peste tot unde nu vedeti ca ziua are 24 de ore, si Pamantul poate fi mai vechi de 7000 de ani, e evolutionism. Si daca unul ca Pr. Negoita sau Pr. Galeriu sau altii au scris despre asta, probabil “saracutii nestiutori” au preluat idei evolutioniste fara sa stie, dinafara… Da asa de naivi si de nestiutori o fi fost ei?
In ce secol s-a scris catehismul acela? Ei nu stiau de asta? Dumneavoastra spuneti ca-i greseala, sau omisiune, dar oamenii acestia asa l-au scris… Chiar asa sus ati ajuns in cele duhovnicesti, incat scrutati orizontul si le spuneti tuturor cam ce erezii ii pasc, si pe unde gresesc in teologie?
AM pierdut vremea citind si articolele celelalte si astea… Nu am vazut nicaieri o dorinta de a dialoga, ci numai un monolog si un autor invocat pana la oboseala… Spuneti ca unii sunt unilaterali, dar dumneavoastra sunteti de-a dreptul inflexibil. Pana la urma ati ramas vreo cativa credinciosi adevarati, si in rest cam toti au scapari evolutioniste….
Dar o parte buna in ceea ce a scris diac. Mihalache ati vazut? Ca altii au vazut. Si cum e cu barna si cu paiul?
Si pe episcopi ii indreptati in credinta, si pe Parintele Galeriu, si pe Pr. Negoita, si pe Psalmist… E si multa obraznicie, nu doar lipsa de respect.
Parintelui Diacon Sorin Mihalache, cu felicitari!
“Dar daca cineva nu e interesat in dobandirea reputatiei de super-ortodox intre prieteni care gandesc la fel cu el, ci incearca sa-i conduca pe oamenii aflati inca departe de Biserica in pragul ei, ar fi mai bine sa ne refuzam bucuria proclamarii rigorii si corectitudinii noastre si a condamnarii celorlalti ca eretici.”
Trebuie cititi mai multi autori crestini, si mai multi teologi ortodocsi, ca nu a lasat Dumnezeu lumea doar la indrumarile Pr. Serafim Rose. Nici pe Parintele Cleopa nu-l invocam asa, peste toti sfintii. Nici nu e ortodox sa ne tinem de invatatura unuia si celorlalti sa le cautam nod in papura! In ortodoxie e comuniunea sfintilor. Adevarurile de credinta sunt cele ce “s-au crezut si marturisit dintotdeauna si de pretutindeni ca fiind adevarate” nu de catre unul singur.
Nici nu mai pierd timpul pe aici, ca dumneavoastra nu ati progresat deloc in dialogul asta! Nu ati invatat nimic, de la nimeni. Asta inseamna ca ori sunteti mai destept decat toata lumea, ori aveti parerea ca sunteti singurul drept - credincios.
by Vlad Ionescu februarie 22, 2008 at 3:29 pm