Sufletul dupa moarte - introducere

Introducere

Cuv. Serafim Rose

“Sufletul după moarte”

Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu

Cartea de faţă are un scop dublu: mai întâi, de a lămuri viaţa după moarte în termenii învăţăturii creştin ortodoxe, experienţele de „după moarte” din zilele noastre, care au stârnit o mare preocupare în cercurile religioase şi ştiinţifice; şi în al doilea rând, de a arăta izvoarele care cuprind învăţătura ortodoxă despre viaţa după moarte. Învăţătura ortodoxă este înţeleasă astăzi atât de puţin mai ales pentru faptul că textele ortodoxe au fost lăsate deoparte şi au ajuns să fie „depăşite” în vremurile noastre „luminate”. Noi am încercat să facem aceste texte mai lesne de înţeles pentru cititorii din zilele noastre. Nu este nevoie să mai spunem că ele reprezintă un material de citit nemărginit mai adânc şi mai profitabil decât cărţile foarte cunoscute de astăzi, despre viaţa „după moarte”, care, chiar şi atunci când nu sunt doar uimitoare, pur şi simplu nu pot merge mai adânc de suprafaţa spectaculoasă a experienţelor contemporane, din lipsa unei învăţături limpezi şi adevărate despre întreaga problematică a vieţii după moarte.

Învăţătura ortodoxă înfăţişată în această carte va fi fără îndoială criticată de unii, ca fiind prea „simplă” sau chiar „naivă” pentru a fi crezută de omul veacului XX. De aceea ar trebui subliniat faptul că această învăţătură nu este a câtorva învăţători nereprezentativi ai Bisericii Ortodoxe, ci este învăţătura pe care Biserica Ortodoxă a transmis-o chiar de la începutul ei, care este exprimată în scrierile Patristice fără de număr şi în Vieţile sfinţilor şi în Sfintele slujbe ale Bisericii Ortodoxe, şi care s-a învăţat în Biserică necontenit până în zilele noastre. „Simplitatea” acestei învăţături este simplitatea adevărului însuşi, care - fie că se exprimă în aceasta sau în alte învăţături ale Bisericii - vine ca un izvor răcoritor şi limpede în mijlocul unei confuzii întunecate, pricinuite de diferitele greşeli şi păreri deşarte din multe minţi moderne din ultimele veacuri.

Semnele vremurilor - un avertisment

12. UN AVERTISMENT CELOR ATRASI CǍTRE ÎNTUNERIC ŞI PIERZANIE

Cuv. Seraphim Rose

Toate aceste semne ale vremurilor sunt deosebit de negative. Sunt semne care vestesc colapsul acestei lumi, ne indică ca sfârşitul lumii este aproape si ca Antihrist este pe cale sa vină. Este foarte uşor sa stăm si sa privim la ele, cazând într-o stare care ne îndeamnă la căutarea exclusivă a semnelor negative. De fapt, oricine si-ar putea dezvolta o întreagă personalitate – un tip negativ de personalitate – întemeiat pe aceasta.

Ori de câte ori apare vreo ştire, auzim spunându-se: „A, da, bineînţeles, asta e si va fi si mai rău.” Vine o altă ştire, si altcineva spune: „Da, da, este clar ce se va întâmpla, dar acum o sa fie mai rău ca aceea.” Orice constatare a cuiva poate fi privit apoi ca o împlinire a vremurilor groazei.

Din pricina faptului ca veştile din vremea noastră sunt rareori bune, este de dorit sa le conştientizăm cum se cuvine pe toate, fără a afişa vreun optimism nechibzuit/deşart.

Deşi, în acelaşi timp, trebuie sa avem în vedere scopul precis al privegherii noastre. Urmărim semnele vremurilor nu pur si simplu pentru a afla timpul venirii lui Antihrist. Acesta e mai degrabă un amănunt secundar. Urmărim semnele vremurilor ca sa cunoaştem când va veni Hristos. Este un lucru de căpetenie pe care trebuie să-l reţinem pentru a nu fi doborâţi de întunecime, depresie, ori de vreo tendinţă de retragere, în scopul adunării de hrană pentru o mare catastrofă. N-ar fi un lucru chibzuit. Trebuie sa fim mai degrabă tot mai creştini, adică sa ne gândim la aproapele nostru, încercând sa-i ajutăm pe alţii. Dar dacă noi înşine suntem insensibili/reci, întunecaţi si pesimişti, noi participăm astfel la răceala ca semn al sfârşitului. Trebuie sa ne unească un duh plin de căldură prin care sa ne ajutăm reciproc. Acesta este un semn al Creştinismului. Dacă priviţi în istorie (un alt motiv de a citi istorie bisericească), veţi vedea că de-a lungul întregii istorii a omenirii, în tot Vechiul Testament, în Noul Testament si în toate împărăţiile creştine de după aceea – si dacă priviţi la lumea păgână, aceeaşi poveste – veţi observa un timp continuu/neîncetat al suferinţelor. Acolo unde creştinii sunt prezenţi/implicaţi, avem ispite/încercări si prigoniri, dar prin toate acestea creştinii au dobândit împărăţia cerurilor. De aceea, odată cu venirea prigonirilor, nu avem decât pricină de bucurie.

Semnele vremurilor - alte semne

11. ALTE SEMNE

Cuv. Seraphim Rose

Un alt semn este faptul ca atunci când va veni, Antihrist trebuie sa fie si conducătorul lumii, iar acest lucru s-a făcut posibil numai în vremurile noastre, adică ca un om sa poată conduce întreaga lume. Toate imperiile de până acum au putut domni doar asupra unei părţi din lume, iar înaintea dezvoltării mijloacelor de comunicare moderne, era cu neputinţă ca un singur om sa domnească peste o lume întreaga.